Muzica la Idrifaia

Mereu am crezut, poate si datorita slabiciunii bolnavicioase pentru “Morometii”, ca cele mai frumoase si mai curate suflete isi au obarsia in satele in care civilizatia nu a adus, inca, malaxoarele de constiinte. Acolo, la tara, oamenii se mai ajunta intre ei fara sa treaca pe vre un raboj care si cui ii este dator, asta fara ca unul dintre ei sa ramana inselat.

Cea mai mare realizare cu care am ramas dupa ce am reusit sa organizez concertul saptamanii trecute a fost ca, prin invitatii speciali pe care m-am ingrijit sa-i aduc, muzica pe care o fac doi oameni extraordinari a ajuns si in oaza noastra de liniste si bucurie, Idrifaia cea cocotata pe dealurile scaldate de Tarnava Mica.

In ciuda varstei venerabile, momo si toto (adica bunicii) au patruns pentru prima data in Palatul Culturii din Targu Mures, spectatori ai unui concert organizat de catre stranepotul lor. Au fost discreti si retinuti, asa cum stiu taranii sa se bucure de o realizare a sangelui lor. Timp de o ora au fost aristocratii rafinati, ascultatori de muzica buna. Merita cu prisosinta un astfel de dar pentru ca ei sunt cei care fac posibila “linistea de la Idrifaia noastra”.


Odata cu ei, in aceeasi masina, am avut inca un musafir: Sorin este un copil pe care soarta l-a incercat din primele clipe ale vietii, insa, apoi i-a dat sansa de a avea o familie in care parintii adoptivi sunt oameni deprinsi cu sacrificiul. L-am invitat si el si-a dorit sa vina sa vada cu ochii lui. Si el a patruns pentru prima data in viata intr-o sala de concert. Impresionant si gestul parintilor care si-au amanat treburile gospodariei pentru un vis al copilului lor. Am realizat ca povestea lui Ilie Moromete se rescrie, zi de zi, in foarte multe dintre fundaturile uitate de lume.

Acestia au fost invitatii speciali cu care ne mandrim si cu care incepem sa relatam povestile adevarate ale acestui eveniment, povesti care nu ar fi fost posibile fara efortul si intelegerea unor oameni extraordinari.