Va mai amintiti diminetile in care va trezeati dupa o noapte intreaga avand pe perna sau sub plapumi…. cartea din care mai trebuia sa cititi doar o pagina, ca sa terminati capitolul?
Printre dascalii din copilarie am avut o profesoara de limba rusa pe care mi-o amintesc foarte des, tocmai datorita felului simplu in care mi-a atras atentia catre cultura rusa, catre tot ceea ce era grandios in aceasta parte a lumii. Dansa a fost cea care ne-a plimbat prin metroul din Sank Petersburg, ne-a facut sa intelegem ce inseamna Ermitaj, ne-a trezit curiozitatea pentru niste domni cu barbi imense. Unii scrisesera niste carti despre care ne spunea ca o sa le citim dupa ce o sa mai crestem, altii ne asteptau in lumea sunetelor sa ne arate cum intelegeau ei maretia rusa. Facea asta folosind niste fotografii care mergeau din banca in banca si un pick-up pe care il cara , uneori, de acasa…. Doar ca sa faca mai placute povestile cu iz slav.
Insa cele mai importante lectii pentru mine au fost legate de felul in care ne spunea, de fiecare data cand avea ocazia, sa avem o grija aproape bolnavicioasa pentru fiecare carte: “Copii! Folositi semnul de carte de fiecare data, nu indoiti pagini, nu puneti cartea desfacuta cu fata in jos. Pretuiti fiecare pagina din orice carte!
Sunt vorbele pe care ni le tot repeta profesoara noastra de limba rusa, doamna Bodomoiu Natalia.
Mi-am amintit aceasta poveste pentru ca unul dintre oamenii care ne-au ajutat sa invatam sa mergem pe bloguri ne-a anuntat ca una dintre cartile sale porneste catre noi. Gest simplu si direct!
Totul este doar un eseu despre "idealuri si sperante".
.
19 comentarii:
Când am început sî citesc, nu erau semne de carte în comerț.
Profesoara mea de biologie,domnișoara Coca, avea în completarea catedrei, ore de lucru manual.
Ne-a învățat să coasem, pe pânză de etamină, semne de carte.
Cu ață roșie și neagră.În boabe.
Plăcute vremuri!
interesant.
eu am avut un şoc atunci cînd am auzit la televizor pe unul dintre acei "bătrîni cu bărbi" vorbind o limbă rusă care nu avea nimic în comun cu buruiana lemnoasă mestecată de ideologii acelor vremuri comuniste; atunci am simțit pentru prima dată frumusețea şi profunzimea acestei limbi; am avut apoi o experiență similară cu limba română, atunci cînd am auzit-o vorbită de un om plecat din țară chiar după război; acel om m-a făcut să mă reîndrăgostesc de limba noastră, aşa cum era ea dezbărată de lozinci şi de fraze seci; frumos gestul amicului tău, îi doresc să fie în stare păstreze şi să dea mai departe tot ce e mai frumos în limba noastră; cele bune la amîndoi.
Iar alături de volum vor porni către voi şi toate gândurile mele bune. Împreună cu dorul de carte, de lectură, de acele nopţi în care nu voriai să închizi ochii pentru a mai citi măcar o pagină în plus... Să aveţi o zi cât mai bună, din toate punctele de vedere!
Gânduri bune, ştrumfilor!
Față de cărți și eu am un respect deosebit, inoculat pe timpul liceului de profesorul meu de română, domnul Vasile Caragea. El ne îndemna să batem cu pasul librăriile, să răsfoim cărțile care ne interesează chiar dacă nu aveam bani de ele, fiind convins că una măcar ni se va lipi de suflet și vom găsi resursele necesare ca s-o cumpărăm.
Ai mei nu aveau decât câteva volume în bibliotecă, și-alea ajunse acolo nu știu cum. Din banii mei de buzunar am reușit, după vreo 4 ani, să o umplu.
Acum am câteva sute de cărți. Chiar și la casa de la țară am un corp de bibliotecă pe jumătate plin, restul fiind ocupat de jucăriile lui Ziurel.
A stiut Cristian de ce pune titlul acesta volumului:
"Picaturi de insomnie".
Sa se inlature orice piedica in calea cititului"din scoarta-n scoarta". :)
Frumos :)
@silavaracald: chiar că e mică lumea; şi eu l-am avut profesor pe Vasile Caragea (subscriu celor scrise de tine despre el), ceea ce ne face prin urmare colegi de liceu
INCERTITUDINI:
Ma intreb foarte des cati dintre dascalii de astazi mai pun pret pentru grija pentru carte, oricat de putin valoroasa ar fi?
Ana:
Multumesc pentru apreciere!
Esti binevenita, oricand, in "casuta piticului".
doctorul:
Nu suntem altceva decat "suma intalnirilor" noastre.
De multe ori ma gandesc la intalnirile pe care le-am ratat.
Cristian Lisandru:
Apreciem gestul tau la adevarata lui valoare. Asa cum ii spueam si "doctor"-ului, omul este suma intalnirilor sale. Ma bucur sa cred ca esti una dintre intalnirile importante ale fiului meu.
silavaracald:
Se pare ca avem multe "intamplari comune" despre care putem sa povestim. Ehe, vremuri de liceu!
Gabriela Elena:
Apreciez atentia lui pentru "amanuntul de viata".
Iulia Mihai:
Multumesc! Stii bine, parerea ta conteaza!
@doctore
Mică-i lumea, nu-i așa? :)
dragostea si respectul fata de pagina scrisa fata de carti o am in sange de la mama,citesc oriunde apuc de aceea am semne de carte bucatele din diferite feluri de hartie, da si din aia ;)
cat despre cultura rusa, sunt multe lucruri deosebite de vazut la ei,statiile de metrou mi s-au parut mereu extraordinar de frumos ornamentate iar ermitajul mi-as dori sa-l vad...cine stie, cat inca misc,sunt sanse!
@silavaracald: nu încetez să mă minunez de asta; iar dovezile continuă să curgă ...
aA:
Iti doresc sa iti implinesti aceste dorinte.
Si ca sa mai povestim despre ceva care ne-ar fi pe plac sa ni se intample.... am vrea sa ajungem si in Cuba.
Trimiteți un comentariu