Aceste randuri sunt scrise la Idrifaia, locul in care mai exista tihna, locul unde mai exista notiunea asteptarii, a vietii impartita in etape. Pentru bunicii nostri, viata este impartita dupa vizitele pe care le facem. Nimic nu mai pare sa conteze. La fel cum marinarul priveste uneori siajul corabiei pe care incearca sa o duca la mal, tot asa si acesti batrani isi pun problema semnelor care trebuie sa fie duse mai departe si pe care sa nu le duca niste straini. Nu! vor sange din sangele lor! Vor sa stie ca nu se pierde viata lor de truda si incearca sa o asigure. Viata lor de truda aproape zadarnica…. Truda pamantului.
Idrifaia este locul in care pasarile sunt, inca, adevarate. Putem sa mancam o ciulama adevarata, chiar si daca nu avem nicio reteta. Avem pasarile adevarate. Restul vine de la sine! Adica puii ajung sa aiba si ei pui.
Cat de saraci sunt cei care nu au o Idrifaia!
Acest articol este dedicat unui prieten care a fost in deruta atunci cand a cumparat o mana de varza!
luni, noiembrie 15
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
16 comentarii:
Dacă n-avem la-ndemână o Idrifaia, merge și un Ibănești în curs de amenajare? :D
"Truda pamantului.
Idrifaia este locul in care pasarile sunt, inca, adevarate. Putem sa mancam o ciulama adevarata, chiar si daca nu avem nicio reteta. Avem pasarile adevarate. Restul vine de la sine!"
Sunteţi fericiţi dacă vă mai puteţi retrage încă în astfel de locuri...
Apropo de prietenul cu varza (de fapt prietena din cate am inteles?):
Un prieten care lucreaza la stat a ramas cu 700 de lei in mana dupa reducerea salariului.
Locuieste impreuna cu mama lui, pensionara.
Aceasta l-a rugat sa se duca in piata sa cumpere niste varza s-o puna la murat.
El i-a zis ca anul asta nu pot sa puna pentru ca nu au bani.
S-au certat.
Mie mi s-a facut rau.
Ei,cu a doua poză mai vii de acasă. Se vede cât de mândră este mama raţă. În prima, ai făcut şarful pe crizantemă. :P
Cand eram copil imi placea o rata motata. O alegam pana o prindeam, dar ea hasssttt ma musca.
Imi era tare draga.
silavaracald:
Pana amenajati, va asteptam sa intrati in afaceri cu rate, alaturi de noi.
virtual kid
off topic: s-a incercat rezolvarea problemei intr-o anticamera, dar refuza si in plus pune comentarii cu numele meu, iar eu nici macar nu am comentat. in plus, andrei practica atacul la persoana (probabil daca continua va primi o citatie; totuşi spre deosebire de mine el ink nu a relizat nimic in viata). despre el nu a scris nimeni, ci s-au pus doua texte in comparatie pentru a vedea asemanarile
http://cititor.stirute.com/plagiat-de-acela-la-modul-jenant/ si asta a fost.
numai bine! si imi cer scuze pentru eventualul deranj
mai erau nişte rațe celebre, parcă pe la Pekin; însă e cam departe, mai bine parcă la Idrifaia.
Cristian Lisandru:
Asa cum stii, ai o invitatie la Idrifaia, cu preluare din aeroportul Targu Mures.
Te incumeti?
gicaconra.eu:
Din pacate, genul acesta de intamplare a devenit un loc comun. Saracia chiar naste monstri.
noaptebunacopii:
Nu pierdem nici cea mai mica ocazie ca sa ne etalam abilitatile artistice. Nimic din ceea ce facem nu este o intamplare!
Brandusa:
Fiecare dintre fostii copii care au avut bunici la tara au astfel de amintiri. Si pentru copilul meu incerc sa procur cat mai multe amintiri de acest fel, mai ales ca ele dispar cu o viteza incredibil de mare.
ink tanar, ink cititor:
Va citeam, din cand in cand, pe amandoi, tocmai din acest motiv mi-am permis sa am o parere, insa, nu pot sa nu remarc lipsa de eleganta a ambelor discursuri.
doctorul:
Poate ca o sa ajungem intr-o buna zi sa ne putem da cu parerea si despre ratele acelea, insa pentru moment avem alte prioritati.
Când eram mică și mergeam la țară, cel mai mult îmi plăcea să îngrijesc puii de rață... nu știu de ce. :D
@Diana:
Cred ca toti cei care am avut sansa sa cunoastem placerile vietii la tara avem astfel de amintiri.
Trimiteți un comentariu