Ca lumina ochilor - Gabriela Tudorache

Nu implinisem paisprezece ani atunci cand, in prima dimineata de octombrie 1982, am fost treziti la cererea mamei noastre. Simtise ca aceea era ziua si isi dorea ne ne dea ultimele povete, se ne tina mainile noastre inca mici in mainile ei, tot mai schimonosite de boala. Uitase de orice durere fizica, dar locul fusese luat de o durere insutit mai chinuitoare. Stia ca puii ei vor merge mai departe fara ea.

Zilele trecute am gasit un comentariu care mi-a readus in minte aceasta dimineata, care m-a facut sa imi amintesc suferinta mamei mele. Chiar daca acest mesaj era un SPAM, m-a emotionat lupta in care s-au angranat doi copii care sufera alaturi de mama lor bolnava, diagnosticată cu meningiom- fomaţiune craniană, afecțiune care duce la orbire prin strangularea nervului optic. Sint convins, suferinta lor comuna o sa le dea putere sa treaca orice incercare.

Aceasta poveste despre tenacitatea unei familii asemanatoare cu cea pe care am avut-o si eu la un moment dat o puteti gasi pe blogul construit special pentru a o ajuta pe Gabriela Tudorache Dumitru sa lupte cu cancerul care incearca sa-i ia lumina ochilor, o lumina pe care o merita cu varf si indesat daca a stiu sa creasca asemenea copii.

Cititi-le povestea unor oameni incercati de Dumnezeu si ajutati-i daca puteti, fie si numai cu o rugaciune.