Zăpada mieilor

FCM Târgu Mureș este o echipă în derivă, supusă tot mai des acuzelor legate de nechibzuința cu care sunt alocați banii publici ai locuitorilor acestui oraș. Mai ales dacă ar fi să judec după ceea ce se întâmplă în teren, sumele cheltuite pentru transferurile acestei ierni par a fi nejustificate. Pe un stadion aproape plin, pe o ninsoare apoasă care trecea prin haine, am stat vreme de două ore și am așteptat să ne bucurăm pentru un gol, pentru o victorie. Am fluturat steagul ud, am strigat și am cântat pentru echipa orașului în care trăim, apoi am plecat acasă, trecând pe lângă peretele vestiarelor pe care tronează imaginea echipei de aur a AS Armata Târgu Mureș. Istorie, istorie amestecată cu frustrarea actualei neputințe.
Eu nu sînt printre cei care condamnă decizia municipalității de a-i oferi lui Marius Lăcătuș o sumă atât de mare pentru a ocupa locul antrenorului de pe banca de rezerve, însă mi-aș dori ca acesta să rămână la echipă și în cazul în care ea retrogradează, să ia decizii de întinerire a echipei, dar mai ales de încurajare a activității din curtea proprie a clubului. Nu pot să am pretenția ca "Fiara" să rămână definitiv aici, însă dacă tot a decis să-și lege numele de sportul din acest oraș, atunci ar fi potrivit ca rezultatele imediate să fie lăsate în plan secund, pe primul loc fiind un proiect de viitor cu ajutorul căruia să se poată crește o echipă mai glorioasă decât generația lui Ladislau Boloni.

În urmă cu câțiva ani, Lăcătuș își lăsa amprenta inconfundabilă și la cealaltă echipă de suflet a noastră, Oțelul Galați. O parte din laurii pe care acest club a reușit să-i câștige i s-au datorat și lui, datorită seriozității cu care a construit. Deci, rețeta există, însă ea are nevoie de multe răbdare și chibzuință, ori nu să ne pierdem speranța la cea dintâi zăpadă a mieilor, ci să visam la propriul tricou de campion.



Ieri n-am învins, iar șansele să mai scăpam de retrogradare sunt tot mai puține, însă suporterul adevărat este acela care știe să își susțină echipa necondiționat, atâta timp cât și din partea celor aflați în teren se vede dăruire pentru culorile pe care le apără, cei mai mulți dintre ei temporar.

În timpul acesta, cu bani incomparabil mai puțini, am putea să revigorăm campionatele școlare, așteptând ziua în care copiii de astăzi vor fi gata să lupte până la ultima suflare pentru culorile orașului lor, poate chiar în Champion League.

La următorul meci, cu toată recuzita, o să fim în tribună și o să cântăm pentru echipă din orașul florilor.