Am poposit in orasul de la Dunare intr-seara in care caldura topea chiar si sufletul. Asfaltul era ca si untul lasat la soare, iar fantanile arteziene ale orasului nu mai reuseau sa imparta o boare cat de cat racoroasa.
Spre seara, pe faleza intesata de oameni molesiti de caldura din casele lor, am zabovit pana tarziu in noapte. Doar atunci am simtit ca mai avem o sansa la putina tihna termica. In timp ce ne intorceam catre casa, intamplarea a facut sa trecem pe langa unul dintre cele mai reprezentative simboluri ale orasului, o fantana arteziana cu o istorie destul de zbuciumata, trecuta o vreme intr-o nemeritata stare de anonimat.
Putini dintre locuitorii orasului cunosc ceva despre autorul acestei lucrari, cand a fost inaugurata, cand a umblat in pribegie. Astazi, la fel de discreta ca in toata existenta ei, "Nespalata" pozeaza goala, cu o nerusinare deloc vinovata, spre incantarea trecatorilor invidiosi pentru racoarea in care este mereu invaluita.
Fara patima, mi-am amintit serile de vara in care aici se adunau tinerii cu chitarile, fara sa se cunoasca intre ei, dar poate ca vremurile acelea au apus definitiv...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu