As vrea sa nu uit niciodata insulele

Sa nu uit ca am gresit. De mai multe ori si flagrant. Sa nu uit!
O sa vina un moment in care secundele vor fi poate incredibil de putine, poate numai o clipita sau mai putin. Acelea, ultimele secunde, cele in care nimic nu va mai conta, as vrea sa nu fie vitregita de imaginea unui moment anume, adevarat, dureros. El m-a urmarit si mi-a folosit de multe ori pentru a-mi justifica ignorante si chiar ticalosii. Uneori greseam inconstient, alteori fugeam de propriile fantasme. Aveam tot timpul din lume, asa credeam. Orice rana se inchidea si se vindeca, aparent fara cicatrice.
Sa nu uit! Intre toate flash-urile care se vor succeda in disperarea lor de a intra in cel de pe urma vis sa incapa si amintirea dezamagirii pe care daca as fi reusit sa mi-o explic nu mi-as mai fi pierdut, poate, niciodata... insulele.
As vrea ca macar in acele clipe sa inteleg de ce mi-am pierdut stralucirea tineretei promitatoare. Nu-mi va mai folosi la nimic, dar macar as pleca eliberat de hidra din sufletul meu, iar ultima suflare ar fi una usoara, cu iz de opiu. Ar fi tocmai ziua pe care nu am avut niciodata puterea sa o aleg singur, poate si pentru ca am visat mereu sa regasesc insula pe care, intins pe spate, sa privesc cerul in fata iar el sa planga pentru mine, oricat de putin.