Vreau să câstig eu drapelul lui Lucian Bute de la Antena 3

Imi place si chiar propun o continuare si dupa ziua nationala a campaniei Antena 3 de trezire a sentimentului national si al respectului pentru tricolor.
Concret, daca am sa castig steagul lui Lucian Bute intentionez sa contactez Federatia Romana de Fotbal pentru a transforma acest tricolor in stindardul care sa-i mobilizeze suplimentar pe jucatorii echipei noastre nationale la meciul Ungaria - Romania din preliminariile CM 2014din Brazilia. Intentia mea este de a insoti impreuna cu colegii mei de echipa pe componentii echipei nationale de fotbal la festivitatea de intonare a imnului purtand imaginea steagului national cu dedicatia campionului mondial Lucian Bute inscriptionata pe piepturile noastre: "Cu toata dragostea pentru tara mea!"
Locuiesc in Targu Mures si, desi nu am implinit inca sase ani, sint scolar. Vorbesc bine doua doua limbi si am inceput sa o invat si pe cea de a treia. Studiez pianul de doi ani si ma pregatesc pentru admiterea la liceul de arta. Joc fotbal la clubul Speranta, iar in aceasta vara am fost cel mai tanar jucator din intreg turneul "e-on 2012". Mai mult decat atat, am fost si cel mai tanar marcator. Fac toate acestea intr-o tara din care au cam disparut "solutiile educationale colective".
Dar, si mai mult mi-as dori ca acest steag sa-l transform in simbolul unui proiect national menit sa revigoreze baza de selectie a viitorilor campioni prin crearea unor structuri neguvernamentale bazate pe voluntariat (urmand modelul SMURD), avand ca scop sprijinirea materiala concreta a copiilor care au talent.

Si cred ca pot sa-l castig si pentru ca locuiesc pe strada 1 decembrie 1918. Si acesta este un semn!

Amaizing land of choices

Adjud, oras de rascruce, in care saracia si deznadejdea se vad la orice pas, in Duminica Pastelor Blajinilor, am descoperit inca o dovada ca imaginatia romanului nu are limite, mai mult decat atat, ea contribuie activ la impunerea unor tendinte noi, greu de imaginat chiar si in lumea modei cu staif, deprinsa cu cele mai mari extravagante.
Va prezentam imaginea casei de moda Adjud, pe podiumul de asfalt din fata cimitirului orasenesc, intr-o prezentare a colectiei de primavara. Am remarcat stilul liber, curajos al croielii, aerul neglijent in care se poarta sacoul, dar mai ales tocurile si fetele scalciate ale pantofilor, foarte potriviti pentru niste evenimente pretentioase, cat si pentru o miuta rapida in coltul strazii.
In ciuda tuturor contestatarilor pentru care sloganul "Land of choices" a facut obiectul persiflarii obsesive, modelul din Adjud ne-a demonstrat inca o data, daca mai era nevoie ca traim intr-o tara incredibil de interesanta si in care schimbarea se afla cu adevarat la orice pas.

Location: Adjud, Romania - Amaizing land of choices, 22.04.2012, pe la pranz...

Trecator fugar prin Cheile Bicazului

Am lasat in urma biserica din Ditrau, cu tot cu povestile ei si ne-am grabit sa trecem pasul dintre Ardeal si Moldova, taiat prin bazaltul care desparte provinciile surori. Drumul urca serpuit, iar gropile din asfalt fac dificila incercarea de a contempla peisajele cu adevarat incantatoare. Chiar si asa facem totusi cateva fotografii din fuga masinii, nutrind speranta ca ele vor reimprospata, din cand in cand, emotia primului drum prin Cheile Bicazului.

Location: Adjud, Romania

Iubește România

Știu că te-ai plictisit să mai ai speranțe, să mai privești cu o minima credință la cei care au ajuns să siluiască țara asta mai des decât le-ar putea lor folosi, mai înverșunat decât s-ar justifica. Știu că se împuținează motivele pentru care să ridicăm privirea din pământ. Aproape că suntem condamnați, ca nație. Nimic nu mai pare să mai lumineze vreo ieșire. Orice analiză duce înspre deznădejde și resemnare.

Cu toate acestea, și dacă ar fi să își trăiască cele de pe urmă clipe, tot nu avem nici cel mai mic motiv să nu îi stăm alături până la sfârșit.
Așa cum părinților noștri încercăm să le fim noi cei care prin lumânarea ținută la căpătâi să le întoarcem lumina dăruită prin naștere, tot așa ar trebui să ținem steagul aproape de sufletul nostru, dar mai ales de cel al puilor noștri. Altfel, până și lumânarea o să sfârșească prin a-și pierde toate sensurile.

Copilul meu, iubește România! Iubește-ți steagul! Într-o bună zi, o să vezi, o să merite! Păzește candela ca să nu se stingă, niciodată!

Din nou, Lucian Bute

În pragul izbucnirii unor scandaluri (cred eu justificate) legate de încredinţarea directă a unei sume incredibilă pentru sărăcia din România către o firmă a lui Rudel Obreja, Lucia Bute se pregăteşte să mai facă un pas, să îşi ducă mai departe propria poveste, una începută într-o comună din apropierea Galaţiului. Am fost de mai multe ori la Pechea împreună cu tatăl meu şi am cunoscut oameni vrednici şi la locul lor. Acolo încă mai există "ruşinea satului", instituţie care mai reuşeşte să ţină rânduială doar datorită faptului că oamenii îşi preţuiesc obrazul.

Peste puţin timp o să avem emoţii, poate la fel de mari ca în noaptea de la Sevilla, atunci când ne-am bucurat pentru ai noştri. Cum să le povesteşti acea emoţie unor copii care nu au avut ocazia să trăiască aşa ceva? Oare câţi dintre ei o să mai aibă şansa să îşi simtă ochii înlăcrimaţi pentru performanţa unui semen de-al lor, în timp ce tricolorul le este punte nevăzută.

Personal, nu sânt un mare amator de box. Pentru mine boxul este nobila artă a golanilor care îşi dau cu pumnii în cap. Dar! DAR!

Hai Lucian Bute! Nici nu bănuieşti câţi copii o să încerce să îţi calce pe urme!
Hai Lucian!
Hai România!
.

Frunza de stejar

În aceste zile în care fel de fel de deţinători ai adevărului absolut ne spun ce şi cum ar trebui făcut, aceştia fiind tot mai mulţi şi mai hotărâţi, noi am fi avut şansa unei descărcări, a evadării într-un spaţiu în care orgoliile sunt de altă natură: sportul de performanţă, deocamdată în calitate de spectator, dar tot sub steagul naţional.

Dacă eram bucureşteni, sau dacă ne-am fi permis să călătorim între Târgu Mureş şi Bucureşti precum parlamentarii locali (cei cu adevărul la chimir!), astăzi mergeam şi noi alături de prietenul chinezesc la meciul de rugby România - Spania. Sigur că naţionala noastră nu mai este stejarul falnic pe care, la un moment dat, şi l-au dorit chiar şi cele "cinci naţiuni" în grădina lor botanică. Astăzi, cu răbdare, oameni dăruiţi încearcă să scoată din pepinieră viitorul stejar falnic, tânăr şi trufan ca şi înaintaşul din poveste.

Tuturor ne place umbra, uitând că i-o datorăm unuia care a înţeles cu mult timp înainte nevoia noastră de tihnă sub coroana bogată a unui stejar. Într-un gest inutil în plan personal, acesta a ales să pună ghinda în pământ şi să o îngrijească, deşi ştia că ştia timpul nu avea să-i îngăduiască nici măcar o clipă zăbavă sub el, într-o zi toridă de vară.
Scriu aici pentru părinţii care nu înţeleg de ce copiii lor nu mai fac mişcare, dar şi pentru suporterii care se grăbesc să trântească cu şapca de pământ atunci când favoriţii lor nu se ridică la înălţimea aşteptărilor.

Poţi să găseşti mult mai uşor tihna într-o zi clocotitoare de vară dacă ai avut bunici care şi-au dorit asta pentru tine, iar istoria se repetă. Copilul tău nu va face la fel pentru nepotul tău, decât dacă îi dai şansa să vadă. Măcar atât!

Precizare de la naşul Andrei, pădurar din tată în fiu: Pepiniera de stejar se înfiinţează folosind ghindă de la specii valoroase, sănătoase, mature (peste şaizeci de ani), selecţionate cu grijă. Dacă respecţi aceste cerinţe minimale, rata de succes este de 95%. Doar atât! 5% este în zadar.

AC DC don’t have the chance to meet me!

Un necaz nu vine niciodata singur!


Acum cateva minute am aflat despre faptul ca Iris este trupa care canta in deschiderea concertului AcDc de la Bucuresti. Meritau!


Pe Iris i-am atins! Pe AcDc nu o sa putem!


Totusi, un lucru este clar: defapt, ei sunt cei care pierd, poate o viitoare voce.