Frunza de stejar

În aceste zile în care fel de fel de deţinători ai adevărului absolut ne spun ce şi cum ar trebui făcut, aceştia fiind tot mai mulţi şi mai hotărâţi, noi am fi avut şansa unei descărcări, a evadării într-un spaţiu în care orgoliile sunt de altă natură: sportul de performanţă, deocamdată în calitate de spectator, dar tot sub steagul naţional.

Dacă eram bucureşteni, sau dacă ne-am fi permis să călătorim între Târgu Mureş şi Bucureşti precum parlamentarii locali (cei cu adevărul la chimir!), astăzi mergeam şi noi alături de prietenul chinezesc la meciul de rugby România - Spania. Sigur că naţionala noastră nu mai este stejarul falnic pe care, la un moment dat, şi l-au dorit chiar şi cele "cinci naţiuni" în grădina lor botanică. Astăzi, cu răbdare, oameni dăruiţi încearcă să scoată din pepinieră viitorul stejar falnic, tânăr şi trufan ca şi înaintaşul din poveste.

Tuturor ne place umbra, uitând că i-o datorăm unuia care a înţeles cu mult timp înainte nevoia noastră de tihnă sub coroana bogată a unui stejar. Într-un gest inutil în plan personal, acesta a ales să pună ghinda în pământ şi să o îngrijească, deşi ştia că ştia timpul nu avea să-i îngăduiască nici măcar o clipă zăbavă sub el, într-o zi toridă de vară.
Scriu aici pentru părinţii care nu înţeleg de ce copiii lor nu mai fac mişcare, dar şi pentru suporterii care se grăbesc să trântească cu şapca de pământ atunci când favoriţii lor nu se ridică la înălţimea aşteptărilor.

Poţi să găseşti mult mai uşor tihna într-o zi clocotitoare de vară dacă ai avut bunici care şi-au dorit asta pentru tine, iar istoria se repetă. Copilul tău nu va face la fel pentru nepotul tău, decât dacă îi dai şansa să vadă. Măcar atât!

Precizare de la naşul Andrei, pădurar din tată în fiu: Pepiniera de stejar se înfiinţează folosind ghindă de la specii valoroase, sănătoase, mature (peste şaizeci de ani), selecţionate cu grijă. Dacă respecţi aceste cerinţe minimale, rata de succes este de 95%. Doar atât! 5% este în zadar.