ZeList ne dă paşaport pentru WebStock

Vrem să mergem la Webstock, la fel cum am făcut şi anul trecut, însă nu am mai primit invitaţie, cu toate că ne-am înscris încă de la începutul campaniei. Mă rog, nu putem să avem noroc la nesfârşit.

Dar, poate chiar pe ultima turnantă, am aflat despre intenţia ZeList de a recruta câţiva internauţi pe care sa-i acrediteze ca bloggeri oficiali Ze(n). Pentru asta nu trebuie decât să ne laud cu cinci dintre articolele de pe acest blog, pe care le credem a fi reprezentative, iar ei ne anunţă mâine dacă am tras biletul câştigător.

Am ales cu mare greutate, şase, cu toate am fi vrut să ne fălim cu mai multe:

1. O zi de naştere cu Iris
2. Camionul cu ciocolată
3. Un cavaler rătăcitor
4. Cinematograful copiilor
5. Sfântul Ştefan
6. La tăiatul porcului

Merităm sa fim "oficiali Ze(n)"?
.

Dragobetul meu

Pe toate blogurile greilor stau la vitrină "cele două cuvinte" ale trupei Taxi, în varianta bloggeristică. Din punctul nostru de vedere, Chinezu este vinovat pentru scăparea impardonabilă a neinvitării celui mai tânăr blogger mureşean între toţi îmbuibaţii 2.0 din clip.
Pentru că nu avem nici cea mai mică intenţie de a renunţa la luptă, ne-am hotărât să scoatem şi noi nestemata, apogeul interpretativ al piesei cu pricina.
Asta ca să crape imperialiştii ăştia mari, de răul cărora nu mai poate să scoată capul în lume un proletar al tastelor. Priviţi şi vă tăvăliţi de ciudă, îmbuibaţilor! Vin din urmă lupii tineri:

Cel mai tânăr blogger mureşean

Este titulatura pe care nu ne-am revendicat-o, dar pe care am primit-o într-una dintre publicaţiile locale. Ieri, când am ajuns la grădiniţă am nimerit în mijlocul unui interviu. Ziarul local a demarat o campanie de popularizare a unităţilor de învăţământ din Târgu Mureş, ocazie cu care sunt căutate şi poveştile care ies din tiparul obişnuit. Printre acestea a fost pomenită şi istoria blogului nostru. După un an de trudă, încep să ne vină şi semnele recunoaşterii din lumea reală, pentru că în cea virtuală nu mai aveam îndoieli că ne-am găsit făgaşul nostru.

L-am privit pe "cel mai tânăr blogger muresean" în timp ce studia articolul din ziar. Mândria era ultimul lucru care lipsea de pe faţa lui, iar ochii mei... erau umezi.
Într-o bună zi, toate aceste bucurii se vor petrece fară ca eu să mai aflu altceva decât rezultatele. Copilul creşte, fără ca să piardă ocazia de a mă uimi, din ce în ce mai des.