vineri, decembrie 17

Cinema


Dacă am mai putea să ne amintim emoţia cu care mergeam la cinema, în copilărie, poate că am privi cu alţi ochi felul în care o simplă proiecţie la grădiniţă s-a transformat într-o emoţie generală. Cinematograful ad-hoc mi-a demonstrat că diferenţele dintre oameni sunt foarte mici, nesemnificative, atunci când vârsta este mică, atunci când trufia şi setea de mărire a adulţilor nu a infestat mintea crudă, copilărească. Ne-am bucurat şi ne-am întristat, în egală măsură, atunci când personajele de pe pânza albă îşi trăiau poveştile efemere, repetabile până la obsesie la fiecare noua apăsare de buton. Copilul vede cu aceeaşi bucurie, de fiecare dată, aceeaşi poveste, fără să-i pese de nefericirea unui personaj care s-a săturat să joace, mereu şi mereu, aceeaşi poveste.
Timp de o oră şi jumătate am avut parte de o fărâmă de bucurie copilărească, transmisă prin simpatie de întreaga grupă a fiului meu. Asemeni bătrânului care umblă cu căruța cu coviltir ca să organizeze câte o seară de cinema în fiecare sat, tot aşa m-am simţit şi eu în timpul proiecţiei. Fericirea citită pe feţele copiilor a făcut să pălească eforturile necesare pentru ca cinematograful să poposească în grupa noastră, iar întâmplarea este mai de preţ decât oricare dintre Oscar-uri.

Mi s-a făcut dor de cinematograful Ţiglina, locul în care, de multe ori, liceanul care iubea librăria alăturată intra la câte un film. Cui îi mai pasă că, uneori, chiulea de la cursuri? Cinematograful a murit şi el, odată cu librăria.

Oare este simplă istorie consemnată cu răceală de cronicar?

......

8 comentarii:

doctorul spunea...

iar ne-ai spus o poveste frumoasă, ca de obicei; la mai multe!

Mark spunea...

fericitari pentru cel care a organizat!!!!LA noi in gradinita nu te lasa sa intrii,...da sa faci ceva de capul tau!

Iulia Mihai spunea...

Din link în link am dat peste fotografia aia cu Regimentul... Nu-mi pot închipui strada aia fără copacii umbroşi.

INCERTITUDINI spunea...

Copiii trăiesc intens bucuriile!1Lumea lor nu cunoaște opreliști.
Felicitări! Știi să aduci zâmbete!

Virtualkid spunea...

doctorul:
Asta este rostul povestilor...

Virtualkid spunea...

Mark:
Poate ca nu ati ales cea mai potrivita metoda. Noi facem cinema in fiecare saptamana, iar cei mai fericiti sunt copiii.

Virtualkid spunea...

Iulia Mihai:
Cred ca la fel se spunea si despre strada Constructorilor.... pana intr-o zi, in care primaria a ras toti pomii batrani.....

Virtualkid spunea...

INCERTITUDINI:
Fac toate acestea pentru copilul meu, constient fiind ca daca o sa aiba colegi destepti si inclinati catre carte, competitia nu poate decat sa-i faca foarte bine!

Unde iți trimit depeșă?

Vreau adresa ta de e-mail:

Delivered by FeedBurner