vineri, mai 7

Pusca si chitara lata Hai la teatru inc-o data!

Ziua de ieri a fost una foarte speciala: am fost la teatru, insa nu unul cu papusi. Cu actori adevarati, chiar daca nu erau apasati de povara propriei celebritati.

Insa frumusetea cea mai mare a zilei de ieri a fost tocmai drumul strabatut pana la locul prielnic acestor desfatari ale mintii, autobuzul intinerit de puterea vocilor de copii fericiti, de scarile de lemn pline de carii din cetatea medievala targmureseana, si de statul pe jos in fata scenei. Toate acestea au fost asezonate cu o ploaie rece, vrajmasa, prin care am alergat spre autobuz! Ne-am simtit frumosi si ne-am mandrit cu asta!

De la Bucuresti urmau sa porneasca nori negri inspre noi, nori mai grei decat cei cu care ne luptam acum. “A intrat dihonia in sat”(lumea o striga F.M.I.).

Insa, ieri, noi am invins!


Astazi o sa ne gandim si la Octavian Paler. Au trecut trei ani. Si ne-ar fi placut sa ne fie, si dansul, inca un bunic, pentru povestile despre demnitate si despre fatalitate.
.

11 comentarii:

ana spunea...

Da, este o zi in care polemicile devin, sau ar trebui sa ajunga nu scrisori imaginare, ci... caminante;

in rest, desi esti cam suparat pe mine, de dragul lui STEFAN iti dau dreptate.
si stiu ca ai!
tu ai simtul culorii si distingi nuantele...
mai vb, sper

Virtualkid spunea...

ana:
de ce sa ma supar pe un prieten?
mai ales ca, oricat m-as forta, eu singur nu reusesc nici sa inventez un motiv.

Cristian Lisandru spunea...

Dumnezeu să-l odihnească pe Maestrul...

Mă bucur că ati avut o după amiază frumoasă... Salutări si tie si celui mic!

INCERTITUDINI spunea...

Poate fi un paradox, dar se intampla - uneori- ca racaeala ploii sa incalzeasca.

dand spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
dand spunea...

da-mi voie sa ma hranesc si eu din optimismul vostru; poate vom rapune dihonia...ca un facut, plumbureala nu vine doar de la bucuresti; pe la noi parca s-a rupt cerul si ne strica toate planuri de batut carari de munte; sa aveti o zi buna!

Unknown spunea...

Să-l mai duci. Evetual îl poţi duce şi la un film... să vezi ce părere are.

Unknown spunea...

Tristă este aniversarea acestor zile. Trei ani de când Octavian Paler nu mai este printre noi. A dorit să nu prindă pe viu ziua guvernării Băsescu-Boc. Probabil o priveşte de acolo, de sus, şi râde. Râde de ce au fost în stare credulii să facă. Şi când te gândeşti că şi acum mai sunt voci care susţin Băsescu-Boc. Au tot interesul s-o facă. Pe ei/ele nu-i afectează +15-25%

Gabriela Elena spunea...

Ma uit la fetisoara lui Stefan si-l vad interesat de ceea ce se petrece pe scena.
Daca este invatat de mic sa aprecieze frumosul va face alegeri bune in viata!
Nu-ti spune deja, din tot ceea ce i-ai oferit sa vada, ce si-ar dori sa revada?
Numai ganduri bune pentru voi doi! :D

Virtualkid spunea...

Cristian Lisandru: Toate amiezile noastre funt frumoase, insa, uneori, ne mai alintam.

INCERTITUDINI : Ceea ce nu ne omoara, ne face mai puternici. Acesta este motivul pentru care am trecut, in fuga, pe langa masina, si am alergat la autobuzul cu cera a mers toata grupa. Asa cresc elementele viguroase!

dand : Noi sa fim sanatosi! Cararile tot acolo raman. Si ne asteapta!

keltoighost : Avem cinematograful nostru, in sensul ca folosim proiectorul. Suntem niste cinefili in formare.

abbilbal : Ma gandesc foarte des ce bunic bun ar fi putut sa fie Octavian Paler, pentru orice copil.

Gabriela Elena: Pentru moment, solicitarile exprese sunt legate de desenele animate si de muzica. Mai avem, insa, suntem pe drumul bun.

Zamfir spunea...

Teatrul a fost unul dintre "profesorii" mei. Am crescut în respectul pentru carte şi scenă. Ambele le urmăream şi încercam să disting misterele vieţii cotidiene.

Unde iți trimit depeșă?

Vreau adresa ta de e-mail:

Delivered by FeedBurner