joi, mai 27

Spectacol final

Ieri am ajuns in curtea unui centru de dezmemembrari auto. Cineva apropiat avea nevoie de o piesa pentru masina cu care face naveta, zilnic, la patruzeci de kilometri. Painea se taie usor, insa se castiga greu!

In timp ce asteptam ca unul dintre mecanici sa demonteze piesa respective am asistat la o intamplarea obisnuita locului, tocmai pentru ca se petrece de cateva ori pe zi. Pentru cei care o fac este atat de banala, incat actioneaza exact, cu randament maxim. Cu siguranta, in tot acest timp, gandul le este la tenisii rupti ai copilului, la “cat se mai pune pe masa la o nunta” (sambata au o obligatie, ca doar si ei au venit), la caloriferul infundat pe care ar fi trebuit sa-l schimbe. Ganduri!
O Dacia 1300, acum treizeci de ani, era o foarte mare realizare. Au existat oameni care au strans banii cu care sa o cumpere si tot nu au reusit sa o aiba! Au asteptat acest moment magic pana s-au gasit niste smecheri sa-i lase fara ei. Singura lor vina a fost aceea ca au avut bunacredinta, atat!

Asa cum am spus, ieri, am asistat la epilogul unei povesti de viata. Masina care a fost, cu siguranta, parte din fericirea, nenorocirea, rutina unei familii. Sau poate mai multe. A fost abandonata la acest centru, asteptandu-si randul la “crematoriu”. Sunt buni banii din programul rabla, mai ales ca intretinerea unei ”doamne atat de batrana si bolnava” devenise mult prea costisitoare.

Intr-o ora, chiar si cu pauze de tigara, au disparut toate…. Efortul primului proprietar, emotia zilei in care a adus-o acasa, concediile cu cortul, prin tara, reparatiile facute in parcare, cot la cot cu vecinii binevoitori, penele facute pe marginea drumului, cu petice calde si leviere boante… tot! Au disparut toate. Aproape patruzeci de ani de istorie a vietii obisnuite. Oameni care mai sunt, dar si unii care nu mai sunt, mureau ieri inca o data. Obiectul pentru care atatea familii au facut sacrificii murea!

In timpul in care noi priveam acest spectacol, Jean Constantin inchidea o alta lume, cu altfel de personaje, mult mai cunoscute. Cu toate acestea, principiul este acelasi: si oamenii, si lucrurile poarta cu ele povesti, unele dintre ele doar intamplate, insa, din lipsa de timp si interes, nemaipovestite niciodata!

Am mers special pentru a face alta fotografie, la un alt centru de dezmembrari. Doar ca sa va pun o intrebare: cine ar putea sa refaca, fie si numai in parte, povestea masinii rosii care sta suspendata pe un suport, in poarta cimitirului de masini?
A fost o vreme in care aceste cutiute veneau, vara de vara, la mare, cale de peste o mie de kilometri. Noi le pandeam ca sa vedem ce au de vanzare oamenii care se ingramadeau si ei intre bagajele vandabile. Erau contorsionisti! Viata ii obliga sa faca asta.

10 comentarii:

kokoriko spunea...

sa dea cineva fuga sa-l anunte pe boc ca a mai economisit o pensie

INCERTITUDINI spunea...

Doar auzisem de contursionisti, fara sa gandesc la tragismul care a facut sa para o asemenea meserie.
" Painea se taie usor, dar se castiga greu"..
p.s. si rasul- plas al comediei implica atata daruire, atata munca si mult talent.

Ghiocelul alb spunea...

Nimic nu este pentru totdeauna desi uneori avem senzatia ca anumite parti ale vietilor noastre pot tine la nesfarsit. Si desertul pare infint pentru cel pierdut acolo dar cu totii stim ca are margini.

Cristian Lisandru spunea...

"O Dacia 1300, acum treizeci de ani, era o foarte mare realizare. Au existat oameni care au strans banii cu care sa o cumpere si tot nu au reusit sa o aiba! Au asteptat acest moment magic pana s-au gasit niste smecheri sa-i lase fara ei. Singura lor vina a fost aceea ca au avut bunacredinta, atat!"

Bine punctat... M-am amuzat citind finalul postării - contorsioniştii! Ha, ha... Îmi aduc aminte, cum să uiţi aşa ceva?

cati spunea...

Buna Kid
Am dat si noi o dacie la Rabla. Imi amintesc si acum ziua in care sotul meu a plecat cu ea spre Remat. Eram toti 3 plansi ca la despartirea de un prieten drag. Micutul meu, pe atunci avea 6 ani, a sarutat-o la plecare si a alergat in urma ei cativa zeci de metri. A tacut abia in momentul in care i-am promis ca o sa-l lasam pe el sa aleaga noua masina.
Despre Jean, Dumnezeu sa-l aiba in paza.

Claudia spunea...

eu am o "broscutza". a fost prima mea masina si nu am de gand sa renunt la ea. este de o seama cu mine si inca merge fara probleme. renunt foarte greu la lucrurile de care ma atasez.

Anonim spunea...

Ne atasăm de lucruri în jurul cărora,la un moment dat,se învârteste tot universul nostru.Dar nimic nu este etern,totul trece în acelasi ritm cu trecerea noastră;viata noastră poate fi considerată o sumă de treceri.
http://poezieevelics.wordpress.com

Virtualkid spunea...

kokoriko:
Da, aproape ca a rezolvat criza!

INCERTITUDINI:
Eu nu pot sa uit cat de multe lucruri reuseau sa aduca polonezii in aceste masini minuscule, si felul in care roiam in jurul loc pentru a cumpara fel de fel de lucruri.
Da, erau contorsionisti veritabili!

Ghiocelul alb:
Adevarat, nimic nu este pentru totdeauna, insa, pentru unele lucruri avem ceva special, iar asta implica si existenta regretelor, atunci cand vine despartirea.

Cristian Lisandru:
Si eu cred ca i-am definit foarte corect.... si erau performeri, in masa.

Cati:
Am plans in hohote atunci cand, in urma unui accident minor, prima masina a parintilor a fost botita. Poate ca si acesta este unul dintre motivele care, mult mai tarziu, au facut dureroasa despartirea.

Anca:
Broscuta este o masina pe care mi-as fi dorit sa o am, insa, nu poti sa le ai pe toate din lumea asta.

dand spunea...

si eu am o "batrana doamna" de 4 ani; e fabricata in 1977! e ciuruita inclusiv in prag in partea de la sofer, dar motorul e brici; nu pot sa ma despart de ea pentru ca nu-mi permit altceva, cu toate noile avantaje ale programului rabla; am folosit-o insa suficient timp ca sa ma atasez de ea si cred ca nu va fi prea placut daca va fi sa ma despart de ea...oare cum e posibil ca in timp de criza, in primele 4 luni ale anului, in tarisoara asta sa se vanda 26 bucati ferrari (in tot anul 2009 s-au vandut 25)?

Virtualkid spunea...

dand:
Gurile rele spun ca la Ferrari nici nu ar fi venit criza, in sensul ca nici nu se pune problema unei reduceri.
Tara interesanta, mon cher!

Unde iți trimit depeșă?

Vreau adresa ta de e-mail:

Delivered by FeedBurner