vineri, august 6

Hiroshima, my love

Inca este devreme sa inteleaga ce inseamna o bomba, mai ales ca pasiunea pentru avioane, elicoptere si, in general, pentru orice fel de vehicol eclipseaza orice.

Pentru ca acest blog este mai ales un instrument educativ menit sa ne fixeze temele discutiilor viitoare, punem si aceasta borna.

Generatiile de victime ale acestui eveniment ar fi avut dreptul sa rosteasca "what a wonderful world". L-au pierdut, intr-un mod abominabil.

Next, please!

6 comentarii:

septembrie spunea...

6 august 1945..Enola Gay B-29 Superfortress....și câteva zile mai târziu se termină al doilea război mondial...Un început și un sfârșit...prima bombă atomică și sfârșitul unui război..

INCERTITUDINI spunea...

Ai putea să-i citești o poezie, nu știu dacă este in volum,se numește Lidice, de Eugen Jebeleanu.
Nu m-am mai gândit la ea de mulți ani, știu doar că are un mesaj profund, emoționant, tulburător.

doctorultau spunea...

da, le-au aratat ei cum e cu democratia; ca si la Dresda, pe care au bombardat-o absolut gratuit (e adevarat ca nu cu atomica, pentru ca nu era gata); apoi un pic de napalm prin Vietnam, iar acum ceva uraniu prin Iraq, Afganistan - posibil si Iran în scurt timp - just for the sake of democracy ...

Virtualkid spunea...

septembrie:
da! dar cu ce pret!

Virtualkid spunea...

INCERTITUDINI:
Subiectul este atat de "generos", incat nici nu stii cu ce sa incepi.
Totusi, varsta impune, deocamdata, limite.

Virtualkid spunea...

doctorultau:
mai mult decat atat, au trecut saizeci si cinci de ani si nu au gasit de cuviinta sa isi ceara scuze pentru aceasta barbarie.
si cand ma gandesc la filmele americane, pline de eroi care salveaza lumea!......

Unde iți trimit depeșă?

Vreau adresa ta de e-mail:

Delivered by FeedBurner