Este una dintre cele mai grele postari. Nici nu mai stiu de cate ori am amanat, am sters ceea ce am scris, mi-am promis ca am sa revin.
Vara a fost fierbinte in mansarda casei in care ne-am gasit loc de manifestare pentru “scoala de vara”. Aici traiesc finii nostri, aici traiesc Mark si Adriene, cei cu care speram sa legam “prietenia copilariei”, aceea pe care doar marile nenorociri ale lumii o mai pot rupe.
Asa am invatat sa numaram! Asa am inceput sa mancam fructe!
Asa incep multe dintre minunile lumii in care traim, daca exista macar un om care sa creada in ele. Macar unul!
9 comentarii:
foarte tare!
imi aduc aminte ca eu l-am invatat pe fiul meu sa numere tot mancand,numai ca noi aveam niste biscuitei in forma de ursuleti.
Ne aduceţi de fiecare dată postările voastre de suflet. Şi ne faceţi părtaşi la ele... O zi bună, ştrumfilor!
nu știu cît de grea a fost postarea, însă cu siguranță este foarte frumoasă, nu atît prin felul în care este scrisă, ci mai ales prin ceea ce se află în spatele celor cîteva fraze; cele bune la amîndoi.
Doamne, cata rabdare ai!
Este o calitate pe care din ce in ce mai putini o au.
scorpio:
Si noi incercam sa avem pentru tot ceea ce invatam cate o poveste, cate un talc.
Cristian Lisandru:
Ne bucura aceste vorbe, mai ales ca vin de la unul dintre prietenii de suflet.
doctorul:
In spatele acestei povesti, extrem de scurta, se afla efortul zilnic de a ne ridica, impreuna. Fiecare dintre noi il invata pe celalalt cate ceva. Nu este nici cea mai mica exagerare.
Gabriela Elena:
Nu este rabdare de fiecare data. De cele mai multe ori este dorinta disperata de a educa un copil.
Si noi ne amintim cu drag de zilele alea fierbinti...si la propriu si la figurat...asteptam vacanta de vara!!!
Trimiteți un comentariu