marți, mai 24
Et in Arcadia ego!
Îmi plac oamenii care sunt capabili de gesturi ieşite din comun, dar care fac asta domol şi discret, fără să uite nici măcar pentru o secundă că autoironia este un avatar al oamenilor de calitate, în majoritatea situaţiilor.
Cu câteva zile în urmă, Arcadia m-a făcut încă o dată să o invidiez pentru fotografiile sale. Aproape toate cele pe care le postează te îmbie să brodezi o poveste, asemeni omului care îşi aşează ostenitul trup în loc ferit şi călduţ după o zi de alergătură, iar înainte să adoarmă îşi alege un gând care să-i legene visele.
Am mutat aici, în curtea noastră una dintre narcisele din Arcadia, iar acum aşteptăm să ne adoarmă în zâmbet lin.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
Orice advertorial făcut ca la carte, costă scump, ştiu. Cum nu pot să răsplătesc aceste cuvinte minunate şi nemeritate vă donez toate narcisele din Arcadia, cu tot cu parfum. :D
Şi pentru că tot nu e de ajuns, pun în pachet şi ultima floare de magnolie, asupra căreia aveţi exclusivitate absolută :D
http://img705.imageshack.us/img705/650/magnoliasusan001.jpg
http://img843.imageshack.us/img843/9631/magnoliasusan002.jpg
Fericito!
Ți-a înflorit magnolia. A mea tot crește, e aproape de doi metri, dar nici gând n-are. Dacă n-ar fi scris pe ea ce este, aș crede că mi-au vândut ăia de la Silvica cine știe ce alt soi de pom.... :(
@slvc: Presupun că depinde de soi. A mea e Susan, are cca 1,5 m, dar a înflorit din primul an, uneori şi toamna. Anul ăsta a fost cea mai bogată şi-am stat şi eu acasă, de m-am bucurat de ea :P
Oricât de încruntat aş intra pe acest blog, nu pot să-mi opresc un zâmbet. Mă contaminează această lume a copilăriei eterne.
Trimiteți un comentariu