Aşa cum am spus în postarea anterioară am plecat în cea mai mare fugă să-i vedem pe Maxim si pe Vlaicu. Am stat puţin, şi am fugit spre casă, trecând prin centrul oraşului. Târgu Mureş trăieşte în sunet de motoare turate şi miros de benzină arsă, motiv pentru care am umblat printre maşini şi am căutat cunoştinţe din anul anterior. La ambele poveşti din aceasta seară o să revenim, însă acum publicăm un instantaneu din zbaterea unor oameni îmbătaţi de pasiunea pentru viteză.
Viteză prin umbrele nopţii... emoţii de copil rătăcit între atâtea motoare sosite pentru raliul Târgu Mureş.
.
2 comentarii:
N-am avut şi nu am o pasiune pentru motoarele turate, dar înţeleg emoţia resimţită de cel mic, prin raportarea la emoţiile mele din ani trecuţi...
@Cristian Lisandru:
Trebuie sa stii ca nici frigul patrunzator nu l-a facut sa renunte. Am stat aproape pana spre finalul startului din superspeciala, desi la ora aceea ar fi trebuit sa fie in pat, satul de somn...
Nu m-am indurat sa-l intristez, desi a doua zi, dimineata, trebuia sa mergem la lectia de pian..
Trimiteți un comentariu