În ultima excursie am avut parte de o experienţă mai deosebită, tocmai pentru că am fost musafirii unui vânător pasionat: pe peretele dormitorului nostru se află un trofeu impresionant, o blană de urs brun.
Copilul a fost impresionat de vecinătatea patului său cu acest personaj, în timp ce eu, simt şi acum mirosul de fum de sobă abia aprinsă. Chiar îmi era dor să mai aud focul trosnind.
Am privit ochii fascinaţi ai copilului care mângâia blana. Ursul era un bun prieten al său.
3 comentarii:
E bine ca nu s-a speriat, unora le e frica de trofeele astea, Sorine :) Ai un copil afectuos :)
Depinde ce poveste i s-a spus înainte, nu? ;)
@teonegura:
A fost chiar foarte incantat si isi doreste sa mai mergem "sa dormim cu ursul".
@silavaracald:
Povestea lui Harap Alb, nu?
Trimiteți un comentariu