Duc cu mine mai multe poveşti. Unele dintre ele sunt atât de frumoase că le-aş murdări dacă m-aş apuca să le mai povestesc cuiva. Si totuşi, sunt muzici care simt că spun tocmai aceste poveşti, de ajung să mă simt despuiat pe cel mai mare stadion, expus pe cea mai performantă plasmă din lume.
Da, unele muzici mă dezbracă de cele mai ferecate armuri pe care mi le-am încropit, mă forţează să mă rup de propriul trup şi să mă privesc detaşat de toate iluziile tinereţii pe care am scăpat-o printre degete, dar Never Tear Us Apart ...
...şi duc tot mai greu aceste poveşti...
4 comentarii:
asta-i poza făcută în laboratorul prietenului tău? superbă!
mi-ai stârnit o grămadă de amintiri cu videoclipul ăsta...
@puideblog:
Da, la fel ca multe alte fotografii facute intr-o vreme in care era infinit mai complicat sa realizezi asa ceva.
INXS, în Praga. Duble amintiri pentru mine. :)
@silavaracald:
Poate ca ai sa ni le impartasesti, intr-o buna zi.
Trimiteți un comentariu