La distanta de numai patru zile, am ajuns in exact acelasi loc din care am pornit impreuna la meciul meciurilor. In timpul in care asteptam sa vina acel sofer dispus sa ma ia la autostop mi-am amintit franturi din aventura din sfarsitul saptamanii trecute, am revazut expresia fetei copilului atunci cand a zarit in departare ca se apropie autocarul.
Astazi, la fel ca si atunci, asteptarea a fost foarte scurta, doar ca norocul meu a avut infatisarea unui TIR turcesc, al carui sofer vorbea o engleza incomparabil mai aproximativa decat a mea.
Chiar si asa, acum scriu aceste randuri din Bucuresti.... bun si autostopul la ceva!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu