Asa arata un rasarit privit de pe o banca aflata pe aleea Busuiocului. Pe aici trec in fiecare dimineata cohorte de scolari grabiti, functionari plictisiti, batrani porniti catre piata sau diversi pierde-vara plictisiti chiar si de sunetul propriilor papuci tarati pe caldaram.
Ca un metronom ad-hoc, o matura de nuiele rupe linistea diminetii la intervale mici, perfect egale. Pe aici trec si eu zilnic, cu o regularitate apoape bolnavicioasa, dar aceasta este o dulce corvoada.
Este o dimineata la fel ca oricare alta, fara nimic spectaculos in ea, in afara de acest rasarit mereu altul, de fiecare data miraculos.
Curand vor veni si diminetile incantarii depline...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu