Se facea ma aflam intr-o mica poenita de la poala unui munte, sprijinit de gardul incropit mai mult de forma decat de bizuinta si priveam spre o stana saracacioasa. De acolo se auzea un scancet de copil insotit cu un cantec murmurat al mamei. Linistea deplina de pe munte facea ca totul sa se auda ca intr-o imensa cutie de rezonanta, iar mie mi se parea ca aud chiar cum suge copilul la san...
Mai sus, trasi la umbra uneia dintre capite, parintii mei vorbeau in soapta cu tatal pruncului din stana, ferinduse parca sa tulbure zbaterea acestuia. Parea a fi un sfat de taina, iar fetele le erau luminate de importanta momentelor pe care le traiau alaturi de sufletul abia nascut.
Stateam sprijinit si ma bucuram de toata tihna poienii. Acolo se punea la cale botezul care urma sa se intample cat mai curand, pentru ca numele nasului sa mearga mai departe... iar linistea era mai patrunzatoare decat orice balsam pentru suflet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu