Locuim la mare distanta de mare.Din care cauza si efortul de a ajunge la ea este pe masura de …. mare. In timp ce unii dormeau pe bancheta din spate, altii incercau sa tina drumul drept prin traficul care nu parea sa tina cont de faptul ca era noapte. Aglomeratie, soferi nervosi, gropi, carute pe drumuri nationale, biciclisti iesiti din “schimbul 3” de la carciuma….. tot ceea ce da farmec “gradinii din Carpati”.
Intre toate acestea, fara sa stie exact cat de greu ne este sa transformam in realitate, copilul viseaza la “valuri ce se sparg de mal”. Se trezeste din cand in cand si intreaba doar daca am ajuns la mare. De fiecare data cand ii raspund ca nu, suspina si se culcuseste la loc. Probabil ca si in vis, valurile se sparg la fel.
Drumul a trecut, insa este bine sa nu-l uitam. Si nici microcentralele eoliene pe care le-am intalnit.Vor veni alte drumuri, in anii urmatori, pana cand, intr-o buna zi, tatal o sa ramana acasa. Momentul acela pare sa fie departe, si, totusi, atat de aproape.
Clipa, ramai! Esti atat de frumoasa!
8 comentarii:
lung drumul catre mare..dar merita ;) frumoase pozele :x
Clipele astea sunt absolut extraordinare..pe vremea când copiii mei erau mici, aveam un aparat foto rusesc.
Păstrăm imaginile. Sunt eternitățile noastre de-o clipă!
Să aveți ședere frumoasă!
drumul către mare - unul dintre cele mai frumoase drumuri pe care le-am făcut şi eu în copilărie
Așa arată drumul tuturor celor ce locuim departe de MARE.
Să aveti parte numai de valuri...blânde.
kid4ever:
Multumesc! Lung drum... dar cand vezi ce te asteapta, trece toata oboseala.
INCERTITUDINI:
In aceeasi idee am pornit acest blog. Vreau sa las copilului un loc in care sa poata sa se intoarca, sa-si aminteasca, sa povesteasca si altora, iar atunci cand o sa vina vremea, sa faca si el la fel.
doctorultau:
Desi este nu seamana deloc, intentionez ca la intoarcerea acasa sa povestesc si primul meu drum la mare, cu autobuzul.... istorie!
angi:
ca sa pastrez un ton glumet, asa ne trebuie daca nu ne cumparam avion!
Trimiteți un comentariu