Woodstock, trei zile de...

.... muzica si pace.
Una dintre cele mai interesante lecţii despre vis şi împlinire este o întâmplare petrecută cu patruzeci şi unu de ani în urmă: doi tineri au o idee în care cred (mai puţin decât urma să se dovedească a fi rezonabil ), doi tineri au banii cu care vor să facă ceva. Nu se cunosc. Cel mai "bătrân" dintre ei nu împlinise douăzeci şi şase de ani. Este mult? Este puţin?


The New York Times şi The Wall Street Journal publică un anunţ steril, aproape neconvingător: "Tineri cu capital nelimitat în căutare de oportunităţi de investiţii interesante, legitime şi propuneri de afaceri".

Tinerii cu buzunarele goale văd anunţul şi prind curaj. Nici ei nu credeau că se poate, dar, curajul tinereţii îşi spune cuvântul: nu aveau nimic de pierdut. Aveau toată viaţa înainte. Propun tinerilor cu banii ceva mărunt, incredibil de mic în comparativ cu ceea ce urma să se întâmple.
Au reuşit să semneze cu Creedence Clearwater Revival, apoi totul a fost incomparabil mai simplu. Începuse legenda pe care nu o conştientizau: pe proprietatea unui fermier obscur, Max Yasgur, în apropierea cătunului White Lake, în oraşul Bethel, New York urmă să vină "povestea".
Până la urmă, pe aceea pajişte s-au înghesuit o jumătate de milion de oameni, trei sferturi de milion fiind nevoiţi să se întoarcă, după ce s-au convins că nu mai pot înainta. Pe parcursul zilelor de 15, 16 şi 17 august, pe scenă amplasată la ferma lui Yasgur au cântat cele mai cunoscute nume ale vremii. Este vorba despre 32 de recitaluri live. Oficial, a început la ora 17:07, cu un concert al lui Richie Havens. Abia fusese eliberat condiţionat. Printre piesele cantate si "Freedom".

Ceea ce a urmat este istorie, o istorie pe care vreau să o fac cunoscută fiului meu, chiar dacă el urmează să crească într-o altă cultură şi cu altă intensitate. Totuşi, el trebuie să afle despre Arlo Guthrie, Joan Baez, Santana, Janis Joplin, The Who, Jefferson Airplane, Joe Cocker, Crosby, Stills, Nash & Young şi mulţi alţii.

Cine poate să spuna ce s-ar fi întâmplat dacă Beatles,Doors,Led Zeppelin,Jethro Tull,Bob Dylan nu ar fi refuzat să fie prezenţi ?

Nimeni! Absolut.... nimeni! Nici măcar Michael Lang, John P. Roberts, Joel Rosenman şi Artie Kornfeld, cei patru tineri din 1969.

John Roberts a murit în 2001.
Joel Rosenman este managerul unui fond de investiţii.
Michael Lang nu moare de foame, dar trăieşte mai mult din amintiri.
Artie Kornfeld pare să fi rămas "ideea" de la Woodstock. Dovadă stă lista interminabilă a colaborărilor din domeniu artistic.