După ce am încercat mai toate mijloacele de transport, credeam că ziua de ieri a fost sortită unei noi premiere: prima călătorie cu trenul. Ne-am pregătit aşa cum am putut mai bine pentru această încercare, am rugat un prieten să ne ducă până în Sighişoara (singura variantă mai rezonabilă ca timp, distanţă, bani, orice) şi ne-am înfiinţat la locul de îmbarcare cu jumătate de oră mai devreme.
Bucuria era mare, era şi ceva emoţie, cred. Când am mers să cumpărăm biletele, am aflat că trenul nostru are o întârziere de (doar!) nouăzeci de minute. Aşa că am alergat spre centrul oraşului şi am urcat (aproape din mers) într-un maxi-taxi spre Bucureşti.
CFR-ul este pe chituci, la fel ca şi locomotiva cu aburi din faţă gării Sighişoara. Nu mai merită nici măcar o vopsea.
2 comentarii:
Miroase-a dezolare peste tot... Nici cfr-ul nu putea să facă excepţie.
ehe, dacă mă întrebaţi pe mine, cu o viaţă vechime în mers cu trenul, vă sfătuiam să lăsaţi experienţa asta pentru altă ţară, poate un TGV în Franţa sau altceva, la noi nu merită...
Trimiteți un comentariu