Unele poveşti nu mai au nevoie de cuvinte. Dimineaţă, la fereastră, am privit un avion care zbura peste cartierul nostru, atât de jos încât părea că ar fi vrut să aterizeze între blocuri.
Acelaşi avion de care ne leagă alte amintiri.
vineri, iunie 17
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Da, și peste casa mea a zburat. Chiar de mai multe ori. Lansând, în urmă, insecticide care ne-au băgat rapid capul la cutie, pentru că am început să tușim și să strănutăm de mama focului.
@silavaracald:
Noi am urmarit doar zborul!
Trimiteți un comentariu