Mereu există o limită dincolo de care nu ai să reuşeşti să treci, poate pentru că nu mai ai timpul fizic, sau nu mai ai puterea, poate motivaţia, curiozitatea sau pur şi simplu nu mai ai chef... Lumea noastră este încă mică, atât pe orizontală, dar mai ales pe verticală. Ne este foarte uşor să depăşim noi şi noi bariere ale cunoaşterii universului nostru. Toate sunt asemeni unor poveşti dintr-o carte care stă pe noptiera de la capul patului, la jumătate de întindere de mână. Ieri am urcat pe acoperişul lumii noastre de oaraşeni trăitori într-un bloc de la bulevard. Am ieşit pe acoperişul blocului în care trăim şi ne-am permis să privim de sus tot ceea ce se întâmpla în universul acela de jos, cel care are tot mai puţine secrete pentru noi.
Am fost pe acoperişul lumii, o lume care creşte odată cu noi si ne-am permis sa fim trufasi, un pic! Dar canicula ne împinge cu gândul in altă parte...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu