În această dimineaţă, în timp ce îmi exercitam una dintre obligaţiile de părinte responsabil, am mers câteva minute în spatele unui bătrân gârbovit. Acesta avea în mână o sacoşă de plastic în care îndesase o tufă de busuioc atât de mare, încât mai mult de jumătate era afară.
L-am urmărit cu răbdare până a ajuns în mica piaţă din cartierul nostru şi s-a aşezat într-o margine, locul unde a pus sacoşa direct pe caldarâm. Nu ştiu cât spera să obţină, nu ştiu dacă cineva era interesat de marfa expusă, însă ştiu că în răstimpul cât i-am urmărit paşii am văzut mai mulţi oameni întorcând capul şi minunându-se de izul răspândit în calea sa. Părea a răspândi un elixir al curăţeniei, al desfătării minţii, al răsfăţării tuturor simţurilor.
Am pornit către casă având pe retină sacoşa aceea meschină, incapabilă să cuprindă nici tufa, nici izul pentru care până şi Dumnezeu a simţit nevoia să-şi aducă această plantă în Casa Lui şi să o folosească întru curăţirea celor lumeşti.
3 comentarii:
Si...ai rezistat? Tentatiei.
Macar un buchetel de 1 leu. Pentru tine. Dar si pentru el.
Eu l-as fi cumparat tot,pentru batran.
Ador sa vad in piata buchete de busuioc pe tejghele, cand nu aveam in gradina cumparam pentru vaze. Pe atunci nu stiam ca-i bun de mancare :)
@Traian:
Mi-ar fi alterat impresia. Asa am gandit.
@Elisa:
Pietele sunt pline de astfel de "intamplari". Poate ca intr-o zi am sa povestesc si despre o batrana care isi vinde florile, pe care le cara zilnic cu ajutorul unei biciclete...
Trimiteți un comentariu