Nu poţi să trăieşti din amintiri, asemeni unei dobitoace în repaus care regurgitează ceea ce a mâncat pe fugă.
Sunt zile în care toate realizările tale îşi pierd conturul, asemeni unor fotografii supraexpuse, instantaneul de geniu pe care l-a surprins fotograful mergând pe raftul cu materiale sterile, gunoioase de-a dreptul, doar pentru că au încăput pe mână unui ignorat. Pentru el este neimportantă zbaterea şi sacrificiul vânătorului de culoare, de viaţă reală.
Sunt zile care trec şi nu o să le mai întâlneşti decât tot prin cotloanele minţile tale, tot mai aproape de alienare, tocmai datorită regurgitării repetate a propriului venin.
Sunt zile în care îţi aminteşti nucile şi covrigeii din casa bunicilor, şi turtele puse la uscat pe soba din "casa mare”.
Sunt zile care curg, curg... iar tu nu ştii care dintre ele este "ziua”. Iar tu nu mai poţi decât să spui că este adevărat... "şi caii se împuşcă" şi că ai vrea să fii unul dintre ei, incababil să îţi răspunzi, măcar, de ce?
În ziua Sfântului Andrei,la mulţi ani lui Adrian Donea!
21 de comentarii:
Sunt zile in care iti simti prietenii mai aproape ca oricand. Astazi e o asemenea zi.
Am primit mesajul, ma bucur enorm pentru voi. Sper din tot sufletul sa fie inceputul unui drum lung plin de succes, bucurii si roade bogate.
Cu mult drag.
Si pentru ca sunteti galateni, de ziua voastra va spun La multi ani!
Într-adevăr... sunt zile în care nimic nu mai contează... și tot ce până mai ieri era frumos, acum a căpătat o tentă maronie... ternă.
Sunt zile si zile, dar asa este omul nu a fost facut sa traiasca din amintiri.
"Pentru el este neimportantă zbaterea şi sacrificiul vânătorului de culoare, de viaţă reală"
Daca realizezi ca este ignorant, fie-ti mila de el, nu te supara ca nu poate intelege aproape nimic din poezia culorilor la care tu ai pus atata suflet.
Dupa ce trece durerea pe care o simti, incearca sa-l scoti din aceasta stare de ignoranta.
Daca nu poti, fii fericit ca tu ai facut tot ceea ce sufletul tau frumos a simtit sa faca! :)
Cred ca ziua Romaniei [asta sarbatorim azi] ar trebui sa ne aduca la un numitor comun.
La multi ani kid!
Nucile şi covrigeii din casa bunicilor. Da, nu pot fi uitate niciodată, orice s-ar întâmpla.
La mulţi ani României, gânduri bune ştrumfilor!
Dar sunt si zile in care intalnirile cu tine re-devin posibile, si regasirea imbucuratoare, Sorine. Zambeste, prietene! :)
De ce ești tu așa de melancolic, Virtuale?
Sunt zile și sunt zile, lasă-le să treacă! Și cele rele ajută la ceva, crede-mă. Măcar ca reper pentru altele, bune.
În altă ordine de idei: intru eu pe blogul tău -că am mai intrat, dar n-am avut timp să comentez. Ce vrei, sunt în concediu! :D
Deci, intru și ignor acompaniamentul tău muzical. Și citeam ceva, când începe să sune... o chestie, prin casă. Adâncită fiind eu în lectură, mi-am zis că e vreun telefon, pe undeva, prin vreo cameră. Dar parcă niciunul din ale noastre n-avea ringtone-ul ăsta. Mă ridic deci, să văd de unde vine țârâitul, și caut prin toată casa, că poate și-o fi uitat vreun musafir telefonul la noi și... deh, trebuie să-l anunț. Și caut vreo cinci minute, mă enervez că nu găsesc nimic, așa că revin la laptop; abia atunci mi-a căzut cărămida în cap, iluminarea: era debutul melodiei pe care o ai acum ca fond. Măi să fie, cum ajung unii să înnebunească din te miri ce. :D
Sunt zile si zile...
Astazi este ziua cand spunem:
La multi ani, Romania! :)
pentru prieteni atunci, şi pentru gălățeni!
doctorul:
Asa sa fie! Pentru galateni!
Cati:
Asa ajungem noi sa scriem noi pagini din istoria prieteniei galateano-braileana.....
Iulia Mihai:
Sunt zilele in care trebuie sa iti regurgitezi propriul venin si sa spui ca asta ti-ai dorit toata viata.
RCA Ieftin:
Poate ca asa este, dar nici fara ele nu se poate.
Gabriela Elena:
Nu in toate situatiile poti sa intorci spatele, sa uiti. Pur si simplu exista conjuncturi in care esti captiv, singurul lucru la care mai ai acces fiind autocompatimirea....
elena marin-alexe:
Da, asa este, insa nu traim intr-un glob de sticla...
Cristian Lisandru:
Cred ca tu intelegi cat de vitregiti sunt copiii care nu au astfel de amintiri.
Teo Negura:
Prietene, zambesc mereu... chiar si atunci cand, defapt, nu este zambetul meu!
s:
Nici daca mi-as dori, nu le pot opri sa treaca, asa cum nu pot sa le opresc nici pe acelea care imi umplu inima de emotie si de bucurie.
Cat despre telefon, daca tot te-ai dumirit ca este al meu, sa mi-l trimiti acasa, ca vreau sa sun pe cineva....
Gabriela Elena:
Chiar asta era si ideea! Asteptam si zile mai bune!
doctorul:
Si pentru ei!
Trimiteți un comentariu