În urmă cu doar câteva minute, în timp ce îl plimbam pe derbedeul care perturbă cursurile de pian, am avut parte de o întâmplare atât de simplă, dar atât de liniştitoare. Ploua mărunt iar parcul de joacă era pustiu, atât de pustiu încât se puteau auzi picăturile lovind caldarâmul. Doar la interval mic, neregulat, se auzea şi simţea bătaie de aripă la aterizare.
Cât de mult poate să însemne un pumn de grăunţe, dacă îl ai în buzunar la momentul potrivit! Am avut ocazia să văd, la fel ca atunci când sună într-o cazarmă goarna pentru masă iar recruţilor li se lungesc urechile de foame, o trupă de porumbei destul de dezordonată, aşteptând să se deschidă bufetul suedez.
Chiar şi când plouă frumuseţea aşteaptă să fie remarcată.
.
4 comentarii:
Ce frumos. Întotdeauna mi-a plăcut să-i hrănesc, atunci când mi s-a ivit ocazia.
E frumos cand esti inconjurat de atatea suflete inocente...
foarte inspirat titlu, fain articol şi reuşite poze...
@Cristian Lisandru:
Este cu atat mai mare satisfactia atunci cand faci asta intr-o zi ploiasa, sau si mai si, intr-o zi de iarna, cand nu prea au alternativa.
@Giulia:
Noi avem aceasta oportunitate in parcul in care mergem in mod obisnuit la joaca.
@puideblog:
Multumesc, mai ales ca fotografiile sunt facute pe fuga.
Trimiteți un comentariu