sâmbătă, august 21

Liceu, cimitirul tineretii mele

In urma cu douazeci si opt de ani, un copil care incerca sa respecte ultima dorinta a mamei sale era acceptat la Liceul Militar de Marina din Constanta. Nu era simplu pentru ca era cotat ca unul dintre liceele de referinta din tara, una dintre sursele importante de personal pentru marina militara, dar mai ales pentru “flota care nu mai este”.

Ieri, un tata si un fiu se fotografiau in fata a ceea ce nu mai este Liceul Militar de Marina din Constanta. Tatal a reintalnit un fost coleg. Era ofiter de serviciu la nustiuce structura NATO care isi are sediu in cladirea liceului. Nici el nu stie ce s-a intamplat cu fondul de carte de la biblioteca liceului (foarte valoroasa). Poate ca o fi fost mutata pe flota care a fost vanduta.

Lectie de marire si decadere…Acesta este... "Status quo"-ul. In Liceul Militar din Constanta s-a mutat "unchiul Sam".

4 comentarii:

doctorultau spunea...

lumea se schimbă (poate nu întotdeauna în bine); important e să ne păstrăm amintirile - mai frumoase sau mai triste - pentru că ele fac parte din noi

Virtualkid spunea...

doctorultau:
chiar asta incercam sa facem, sa pastram!

Anonim spunea...

stefane, am mai lamurit ceva azi: tati are 42 ani (2010 -28=1982, mai scadem 14 -->1968 (-1948-->20 ani mamaie)
am mai aflat ceva si despre "meseria" de atunci a lu' tati. acum cu ce se ocupa (in afara de minunata actiune de educare a ta)?
mai ramane sa aflam despre mamaie de la idrifaia si despre mami!!

Virtualkid spunea...

Anonim:
In conditiile anonimatului prelungit, propun ca metoda de lucru tot deductia ....

Unde iți trimit depeșă?

Vreau adresa ta de e-mail:

Delivered by FeedBurner