Lucrurile simple ale vieții vin și trec simplu, într-o liniște nefirească, fără să-și primească mai nimic din ceea ce ar merita.
Ieri, la Brăila, am găsit frumusețea brizei Dunării, acea pală rece de vânt pe care oamenii locului nu o mai prețuiesc tocmai pentru că o au zilnic, se trezesc și adorm cu ea în preajmă. Și chiar dacă uneori a reușit să ducă frigul până aproape de os, tot nu a putut să ne îndepărteze de o amintire frumoasă, amintirea momentelor în care am fost lupi de apă dulce, într-un alt exercițiu de bucurie în fața lucrurilor simple ale vieții...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu