duminică, octombrie 9

Recoltele lăsate neculese


Ani în șir am luat parte la culesul viilor bunicilor mei, apoi pe cele ale "întregului popor" (în practica agricolă din liceu), mai târziu pe cele ale noilor mei bunici, cei dobândiți...

Îmi este dor de serile acelea în care cădeam frânt de oboseală, lipicios din cap și până în călcâie de la poama prelinsă din coșurile de nuiele în care o culegeam. Sigur, acum văd altfel rosturile, sânt mult mai tentat să prețuiesc simbolurile fiecărei întâmplări ale acestui ritual.

Bunicul meu și-a iubit toate roadele și a știut să păstreze sărbătoarea fiecărei zile a culesului. Erau zilele în care oamenii făceau semnul crucii cu mare evlavie, își plănuiau (atât cât puteau) viețile lor anoste.
Mi-am amintit cum era în casa bunicilor privind gutuile adevărate, aproape palpabile ale Teodorei, am retrăit emoția simplă a culesului la vie. Am revăzut gutuiul din fața bucătăriei de vară, dar și poamele acestuia stând înfășate în hârtie de ziar din geamul odăii în care era războiul de țesut. Câte amintiri în câteva imagini comune multora dintre noi!

Bunicul meu, Palade Butuman din Chiraftei, a fost un om pe care viața la chinuit, i-a furat tinerețea. Întâi războiul, apoi pușcăria pentru că era chiabur, apoi viața de ceapist.

Lui, bunicului meu, îi datorez multe dintre lecțiile de viață care mi-au venit atunci când trebuia, servite mereu cu câte o poveste, poate chiar fabricate. Avea de crescut un moștenitor, iar eu sânt una dintre recoltele sale lăsate neculese.
.

8 comentarii:

puideblog spunea...

chiar i-am lăudat şi eu pozele Teodorei şi i-am spus că regret că s-a terminat mult prea repede culesul strugurilor de anul acesta. îmi amintesc ce frumos era mai de mult...

Virtualkid spunea...

@puideblog:
M-a impresionat in mod special fotografia galetii care poarta povara anilor...

Dragos spunea...

Imi place , ai talent omule!Prin asta ti-ai mai castigat un cititor, bafta si la cat mai multe articole!

Virtualkid spunea...

@Dragos:
Iti multumesc iarasi, insa te rog sa mai schimbi mesajul, altfel am sa imi imaginez ca sunt cel mai talentat om de pe pamant.

Delia spunea...

Bunicul are cu ce sa se mandreasca ! Este foarte important sa ne pastram radacinile sanatoase !
Te laud nu numai pentru ca esti prietenul meu , ci mai ales pentru faptul ca ma regasesc in randurile tale si pentru ca imi incep ziua citindu-ti gandurile !
O saptamana excelenta sa ai !

Virtualkid spunea...

@Delia:
Iti multumesc pentru felul in care stii sa fii mereu in preajma, cu o discretie pe care tot mai putini oameni o au.

acuvio spunea...

Într-adevăr, trimiterea la acele imagini “comune multora dintre noi” te face să-ţi schimbi gândurile măcar o clipă.

Virtualkid spunea...

@acuvio:
Eu am trait bucuria culesului si nu pot sa nu imi amintesc de ea.

Unde iți trimit depeșă?

Vreau adresa ta de e-mail:

Delivered by FeedBurner