
Însă, există și o altă categorie, aceea a oamenilor care au păstrat în lada lor de zestre cele mai frumoase amintiri cu sfințenie. Îi regăsești cu o bucurie care reușește să transceada chiar și ecranul rece pe care îl au în față generând un flux instant cu cel regăsit. Îți dai seama că, în ciudă îndepărtării albiilor pe care a ales să-i curgă viața, fiecare dintre cei doi care se regăsesc a păstrat un canal de comunicare pe care l-a întreținut în speranța unei eventuale reîntâlniri. Odată apărută ocazia, totul reânvie de parcă nici nu ar fi trecut anii... făra să simtă nevoia unui "like".
În câteva dintre avatare am regăsit copiii pe care îi știam, travestiți în niște oameni mari.
.
8 comentarii:
Tu deasemeni te-ai schimbat oricat nu ti se pare.Poate e doar faptul ca in nebunia copilariei nu eram capabili sa privim mai adanc,sa privim in suflete,sa ne cunoastem trairile. Si de aceea acum parem diferiti.Dar in fond suntem aceeasi si amintirile le pastram cu drag,vesele sau triste.Si tu poate nu-ti dai seama, dar da,amintirile pot face rau cand te loveste un dor nebun de casa.
@Silvia M.:
Toti ne schimbam, insa unii dintre noi ne pastram puterea de a relationa cu oamenii din trecut de parca nu ne-am fi despartit niciodata, adica s-a pastrat fluxul direct care exista in copilarie, semn ca era sincer, dezinteresat.
Cred că discuția din fereastra mea are legătură cu tema ta!
Vino să dai o mână de ajutor!!
vezi ce bine e ca s-a inventat facebook-ul...:)
INCERTITUDINI:
Din nefericire trebuie sa recunosc faptul ca in ultima vreme nu a mai ajuns timpul pentru aproape nimic, noi fiind mai mult pe drumuri.
@loredana:
Da, este foarte bun, insa vine la pachet cu foarte multe porcarii.
Trimiteți un comentariu