Așa am aflat despre selecțiile organizate de F.C.M. Târgu Mureș, într-una dintre zilele în care ne-am oprit în complexul comercial din cartier ca să ne dedulcim la câte o înghețată. Erau căutați copii cu aptitudini pentru fotbal care să fie născuți în 2004. Am făcut repede socoteală și am realizat faptul că nu ne lipsesc decât trei ani, aproape jumătate din cei care se cereau.
Am mai povestit aici despre faptul că mă implic în viața grupei buburuzelor, la grădinița fiului meu. De multe ori am ieșit pe terenul sintetic al Gimnaziului Romulus Guga ca să facem mișcare. Aproape de fiecare dată am încercat să jucăm și diverse forme de fotbal, adaptate vârstei prichindeilor. Chiar și așa, nu am putut să nu remarc faptul că Edi, unul dintre copii lovește mingea cu piciorul incredibil de bine și de puternic.
La începutul anului școlar am mers la primul antrenament, la care au fost acceptați amândoi copiii. A fost o excepție, dar nu și pentru Edi, care a reușit să marcheze un gol de la prima lui intrare în teren.
De atunci, aflu că la aproape fiecare antrenament reușește să marcheze, că este unul dintre copii foarte promițători. Am multă bucurie atunci când mă gândesc că ar putea să ajungă un fotbalist care să aibă tribunele la picioare, numai să fie sănătos și muncitor, iar părinții să poată să-i acorde tot sprijinul de care o să aibă nevoie.
Oare o să pot să mă laud peste ani că am și eu un merit mic în descoperirea unui mare talent?
Oare o să conteze acel simplu afiș, pe un stâlp?
Să fie oare acestea viitoare "fotografii document"?
2 comentarii:
succes atunci si sa descoperi cat mai multe talente :P ai stofa nu gluma :)
@efemeride:
Despre care stofa vorbim?
Trimiteți un comentariu