Aseara ne-am schimbat programul obisnuit si am plecat la plimbare prin cartier ca sa o intalnim pentru prima data pe Alexandra, o fetita care abia a trecut de varsta de o luna. Am profitat de ocazie si am facut si cateva fotografii care sa aminteasca de acest moment. Peste ani, el ar putea sa capete semnificatii imposibil de banuit macar in acest moment, sau ar putea sa cada prada hazardului care uneste si desparte destinele.
Si am mai facut ceva care speram sa ii poarte noroc. In zona in care nu ne-am abandonat radacinile exista obiceiul ca atunci cand vezi prima data un copil abia nascut "sa-i pui un banut de argint la caciulita", cu gandul ca acest gest ii va aduce mai tarziu prosperitatea. Am facut si noi asta, cu speranta si cu mare bucurie.
Si acum, dupa o noapte intreaga, tot mai vad in fata ochilor doua maini incredibil de mici. Oare cand au crescut atat de mult mainile noastre?
.
Un comentariu:
stii , obiceiul acesta cu banutul vine din credinta ca astfel indepartam deochiul si gandurile rele de copil , practic ne transformam in mici pazitori ai copilului mic, vulnerabil la rau .
Cred ca Stefan a fost foarte incantat .
Adina
Trimiteți un comentariu