Printre instrumentele restaurate ale lutierului Simon

Ne-a fost dat sa patrundem in atelierul unui om pe care Dumnezeu l-a daruit cu harul fauririi cutiilor de rezonanta ale sufletelor celor care deprind mestesugul potrivirii sunetelor. Aparent mic, pe masura ce sederea noastra se prelungea si aveam tihna studiului fiecarui colt din atelier, acest loc in care se nasc instrumentele muzicale isi arata cu adevarat densitatea proprie, isi demonstra propria incarcatura artistica. Da, artistica in cel mai concret sens al cuvantului, pentru ca trebuie sa ajungi sa ai o relatie extrem de speciala cu lemnul, sa-i simti fiecare fibra, daca vrei ca numele tau, al mestesugarului, sa devina renume, eticheta ta sa fie garantia calitatii de netagaduit.
Cu toate acestea, desi nasterea unui intrument muzical este in sine un spectacol fabulos, pentru noi a fost cu mult mai impresionant sa asistam la restaurarea unei viori foarte veche, sa fedem o parte dintre fazele pe care lutierul le parcurge in incercarea sa de a reda sunetul si stralucirea unui instrument muzical pentru care scurgerea timpului a fost dramatica. Cu incredibila rabdare, chiar cu tenacitate, lutierul stie sa intoarca soarta acestor cutii de lemn, oblojindu-le ranile. Sa vezi un instrument care vine spart in cateva locuri, avand un sunet dogit, parand mai degraba potrivit pentru a ajunge in soba alaturi de carbuni, este cu siguranta apasator. Chiar si incercarea unui specialist pare o tentativa usor caraghioasa. Si totusi, carpind cu mici aschii ranile lemnului, completand scapari aproape invizibile ale celui care a construit-o, lutierul reuseste minunea restaurarii vechii viori, iar povestea poate merge mai departe in sunet care sa bucure spiritul. Mestesug intre mestesugurile daruite de la Dumnezeu.