Running free for Ethiopia - Akila Abebe

Povestile nu se nasc singure. Ele au nevoie de un filon, de o vana a intamplarii pe care apoi folclorul sa o transforme in pilda, in ideal. Si mai au nevoie sa nu intalneascain drumul lor ticalosi.
In urma cu mai bine de jumatate de secol, la Olimpiada de la Roma (ce coincidenta!), in chiar proba emblema a olimpismului se petrecea una dintre cele mai emotionante intamplari ale sportului modern, tot mai dependent de ultimele descoperiri tehnice. Un tanar etiopian se aseza la startul probei de maraton incercand sa isi gaseasca o pozitie cat mai avantajoasa in pluton.

Privit intre concurenti, in gramada, nu avea nimic in plus sau in minus fata de ceilalti. Era la fel ca toti cei care venisera acolo ca sa isi depaseasca limitele.
Abia mai tarziu, atunci cand cursa si-a cernut neghina, diferenta a putut fi remarcata: in cursa se afla un alergator descult, iar camerele de luat vederi au inceput sa il urmareasca insistent.
La finalul cursei, alergatorul cu picioarele goale avea sa castige cursa si sa isi aseze cununa de lauri pe frunte, fara ca sa stie ca ceea ce a realizat el in acele momente era mai mult decat o simpla cursa castigata. Era momentul in care copiii din tara sa incepeau sa creada ca si ei pot, ca saracia nu este o piedica peste care nu se poate trece, iar rezultatele s-au vazut in anii care au urmat. El nu avea de unde sa stie ca fotografia sa urma sa impanzeasca lumea si ca urma sa fie dat ca exemplu pentru intregi generatii. Am si acum in minte imaginea lui de pe peretele vestiarului de la scoala sportiva din Galati, o fotografie decupata dintr-o revista si apoi lipita pe un carton, agatata pe un perete. Antrenorul ni-l arata cu degetul si ne spunea ca pentru a invinge in sport nu trebuie decat sa vrei si sa crezi.
In 1960, la Olimpiada de la Roma, Bikila Abebe a fost cel care a intrat in cetete cu vestea "Am invins!", insa nu a cazut rapus de efortul sau, ci a reusit sa isi transforme numele intr-una dine cele mai frumoase legende ale olimpismului din toate timpurile.
Oare de ce sunt patate aceste imagini ale completei daruiri in numele celor cinci cercuri cu magarii ale unor arbitri corupti, aserviti complet intereselor comerciale de moment? Cati copii ar putea lasa spada din mana vazand ca munca ta zilnica de ani de zile poate fi aruncata la cos intr-o secunda, intr-o complicitate generala abjecta. Omul a evoluat mai ales pentru ca a gasit puterea si determinarea de a-si corecta greselile, iar Shin A Lam, sportiva din Coreea de Sud care a fost furata in vazul a miliarde de oameni nu este decat o sansa pierduta de a evolua inca putin. Stiam ca ceea ce este facut de mana omului poate fi si desfacut, iar in acest caz nu exista niciun dubiu, afara de ticalosia oamenilor, a catorva arbitri care au ucis miseleste un posibil campion, o posibila noua legenda, un posibil alt Bikila Abebe....
Sint convins, Shin A Lam are toate sansele sa-si piarda credinta ca nu trebuie decat "sa vrei si sa crezi", cu atat mai mult cu cat a refuzat sa primeasca o medalie inventata de CIO doar ca sa-i inchida gura, dar mai ales ca sa-i prosteasca pe cei care au vazut himerele pe care se sprijina.
.