sâmbătă, februarie 12

O lumină la etajul trei


Îl văd aproape zilnic trecând în maşina lui luxoasă, margand enervant de încet, nici nu bănuiesc încotro. Şi tot aproape de fiecare dată îl surprind privind spre ferestrele apartamentului micuţ de la etajul unui bloc obişnuit, chiar banal. Mereu i se citeşte în priviri o tristeţe sfâşietoare, neînţeleasă. Ai putea să crezi că acolo sunt amintirile lui, acolo i s-au întâmplat lucrurile cele mai dragi ale existenţei. Poate că acolo a învăţat să meargă, sau poate acolo şi-a învăţat copiii să facă asta. Cine poate să ştie de ce îi sunt ochii aproape înlăcrimaţi? Cine? Priveşti şi tu spre fereastra la care se vede o lumină şi încerci să te gândeşti la amintirile care se adună dincolo de ea pentru a justifica un viitor suspin, peste alţi ani.

Apoi îmi cad ochii pe sigla maşinii lui scumpe şi mă repliez: sunt mofturile unuia care are de toate, pe care îl aşteaptă vila lui cu şemineu şi cu instalaţii sofisticate de reglaj al temperaturii, umidităţii. El nu oftează pentru lipsurile mele. Să fim serioşi!

Şi dacă ţi-ar spune cineva că toate amintirile lui s-au pierdut într-o secundă, pe un drum, că soarta i-a luat tot ceea ce nu poate fi cumpărat în mod fulgerător? Dar dacă ai realiza că aceeaşi maşină scumpă o vezi în fiecare zi de duminică la poarta cimitirului, l-ai mai invidia pentru focul din şemineul casei lui?

În fiecare zi, o lumină de la etajul unui bloc banal sfredeleşte în amintirile plimbate într-o maşină foarte scumpă, iar eu refac în minte, zi de zi, acelaşi scenariu.

14 comentarii:

arcadia spunea...

Nu şemineul, sau maşina scumpă, sau instalaţia sofisticată de reglaj a temperaturii, îl face pe om, OM.
La fel cum, nici lipsa acestora nu-l face pe altul, mai OM.
Dar poţi fi OM în ambele cazuri.

:)

Virtualkid spunea...

arcadia:
...de multe ori nu stii sa pretuiesti ceea ce ai putea sa pierzi, intr-o singura secunda.

mickelasblog spunea...

Adevarat ceea ce spui ,totul se poate pierde intr-o secunda ,nu stim cand ,sau cum va sa vina acea secunda .De aceea trebuie sa pretuiesti si sa apreciezi ce ai in jur in timp util,dupa ...poate fii tarziu ,sau pot ramane doar regretele .

mickelasblog spunea...

PS: Multumesc de vizita ,te mai astept.

Virtualkid spunea...

mickelasblog:
Cu siguranta o sa fac asta, pentru ca mi-a placut.

Mika spunea...

Ok ,asa sa fie ;) .

Giulia spunea...

Nu banii il fac fericit pe om, ci acele lucruri marunte de zi cu zi, si in primul si in primul rand sanatatea...

Virtualkid spunea...

Giulia:
Ma bucur sa vad ca esti in prejma noastra, din nou.

puideblog spunea...

cred că prin simplul fapt că vezi şi îţi imaginezi scenarii şi încerci să înţelegi lacrimile şi durerea din ochii celuilalt îi iei deja o parte din durerea asta, participi la ea, o purtaţi împreună, ceea ce înseamnă că eşti OM. :)

Virtualkid spunea...

puideblog:
Aceasta postare face referire la un fapt adevarat.

puideblog spunea...

da, mi-am dat seama, dar însuşi faptul că ai scris despre asta mie mi se pare ca şi cum ai duce şi tu o parte din durerea omului cu maşina de firmă şi privirea pierdută către o fereastră, indiferent ce motive, justificate sau nu, o fi având. asta voiam să zic :)

Virtualkid spunea...

puideblog:
Suferinta nu te poate lasa indiferent, chiar daca aceasta loveste un necunoscut.

arcadia spunea...

Ai dreptate. Dar vorbim de lucruri diferite :)

Virtualkid spunea...

arcadia:
Am recitit comentariul tau si trebuie sa iti dau dreptate.

Unde iți trimit depeșă?

Vreau adresa ta de e-mail:

Delivered by FeedBurner