Copiii din oamenii mari

În ultima vreme mi-am găsit câțiva prieteni și colegi din copilărie cu ajutorul facebook. Cu unii am schimbat câteva vorbe, cu alții am devenit "friends” și atât! Mi-a fost clar că o parte dintre aceste avatare regăsite datorită unor nume ale unor copii din trecut nu mai au prea mare legătură cu cei pe care îi cunoșteam eu. Acum, în fața tastaturilor stau niște maturi apăsați de probleme, de obligații curente, de frustrări adunate în timp. Mulți dintre ei sunt prea sătui de ale lor pentru ca să mai simtă vreo chemare pentru amintiri care (cel mai probabil) le-ar face și mai mult rău.
Însă, există și o altă categorie, aceea a oamenilor care au păstrat în lada lor de zestre cele mai frumoase amintiri cu sfințenie. Îi regăsești cu o bucurie care reușește să transceada chiar și ecranul rece pe care îl au în față generând un flux instant cu cel regăsit. Îți dai seama că, în ciudă îndepărtării albiilor pe care a ales să-i curgă viața, fiecare dintre cei doi care se regăsesc a păstrat un canal de comunicare pe care l-a întreținut în speranța unei eventuale reîntâlniri. Odată apărută ocazia, totul reânvie de parcă nici nu ar fi trecut anii... făra să simtă nevoia unui "like".

În câteva dintre avatare am regăsit copiii pe care îi știam, travestiți în niște oameni mari.
.