Zilele trecute a făcut un desen, în secret. Atunci când am vrut să mă apropii și să văd la ce anume se trudește m-a alungat cu foarte mare hotărâre iar eu m-am conformat. Mai târziu m-a chemat și mi l-a arătat, apoi mi-a explicat ce a desenat: "Un copil cu tricou verde merge la biserica de lângă nuc pentru că bate clopotul așa de tare încât păsările s-au ridicat și zboară ca nebunele”. Seara, soarele care era desenat cu un marker galben nu se mai vedea la lumina artificială, așa că a urmat întrebarea firească: "Unde a dispărut soarele?” Câteva secunde nu am știut ce să-i răspund, apoi mi-a venit cea mai bună idee: "soarele s-a dus să facă bubu (un fel de somn), ceea ce ar trebui să facem și noi”.
Și am mers la culcare atât de firesc încât părea că suntem tot intr-o poveste.
.
4 comentarii:
Gata, toată lumea la „bubu” :)
@acuvio:
Numai dupa cina, ca sa nu fie un bubu agitat.
îmi place tare mult desenul, a făcut inclusiv nucile care curg gârlă din nuc, ca nişte ghiulele... şi trunchi omului (la vârsta lui, oamenii mei erau doar dintr-o linie care se continua direct cu capul :)) ) Super tare!
@puideblog:
Cred ca meritele cele mai importante sunt ale doamnei educatoare.
Trimiteți un comentariu