Continuă să se rostogolească în lumea muzicală, păstrându-și sunetul chitarii sale, cea care i-a deschis orizonturile și i-a pus în valoare harul absolut special.
Cu statura sa de clasic incontestabil al instrumentului care i-a alimentat nevoile firești, dar și excesele nebunești ale unei tinereți vulcanice, Keith Richards a reușit să supraviețuiască tuturor încercărilor care i-au fost hărăzite. Geniul lui de compozitor și instrumentist fabulos a fost un perpetuu colac de salvare sosit în ultima secundă.
Cine ar fi crezut în perioada cea mai nebună a mișcării flower power, atunci când exemplele incapacității adaptării la celebritatea venită peste noapte nu mai conteneau să se succeadă? Cannabis, cocaina, opiu, heroină, LSD, morfină, sau oricare altă formă de fericire la purtător erau pe buzele tuturor tinerilor, iar Keith nu ieșea din acest tipar.
Îmi este drag, în chiar această zi, când acest Rolling Stone își celebrează aniversarea cu numărul 68, să pun la turnesol o piesă în care îi recunosc sound-ul absolut inconfundabil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu