Plutind între sărbători

Mult timp nu am reușit să înțeleg cum este posibil ca în perioada sărbătorilor să crească numărul depresiilor, multe dintre ele având chiar deznodământ tragic. Tot mai des mi se întâmplă să cred că eram trufaș, poate și ignorant.
Aproape zilnic mi se întâmplă să am parte de dezamăgiri, parcă din zi în zi tot mai mari, mai justificate. Mă întristez, uneori mă revolt sau chiar mă răzbun. Fac planuri de salvare personală, mă sugestionez să îmi schimb complet viața cu una aproape perfectă și mă amăgesc că îmi este la îndemână. Apoi vin alte dezamăgiri, și mai mari. Ele se strâng la strunga sufletului încercând să rupă cele din urmă zăgazuri, pândind momentul invaziei.

Tot mai des am un vis, scurt, asemeni unui flash: eu, zburător deprins cu plutirea îmi privesc de sus întreaga existanța, cu bune și cu rele, iar de acolo, de sus, toate mi se arată într-o altă lumină, iar sufletul meu se liniștește în așa măsură încât numai bătăile inimii mele mai tulbură fâlfâitul aripilor deschise. Plutesc lin!

Încă mai pot zbura lin, peste sărbători!