Mă controlez tot mai greu. Mă simt încolțit din toate părțile, incapabil să mă mai mai apăr eficient, detașat. Sînt atât de multe întâmplările care mă apasă încât sînt din ce în ce mai tentat să mă abandonez unei apocalipse foarte personală, să mă resemnez.Nu mai cred în peștișorul de aur, oricât de bine ar putea să-mi facă, fie și numai speranța că l-aș putea întâlni. Nu mai cred, și atunci nu îmi mai rămâne decât concretul pipăibil al mârșăviei, a mea, a ta, a lui, a noastră.
Astăzi am pornit o cruciadă, dreaptă sau nu, nimănui nu-i mai pasă nici măcar dacă erau soluții mai bune. Războiul poate să fie un rău necesar, unul care să aibă numai învinși, dar nici asta nu mai contează. Pornesc pe un drum de care îmi este scârabă, la modul cel mai concret și mai descriptibil ca senzație. Și totuși pornesc pentru că doar sângele mai poate să mă potolească, al meu sau al altcuiva, dar sânge.
If You Want Blood - You've got it. Poate ca asta este calea!
.
2 comentarii:
Cine mai crede in pestisorul de aur? Ala indeplineste numai 3 dorinte :P
Lasand gluma mai departe, fruntea sus si pana la anul sa revii la ganduri mai bune.
Daca pot ajuta cu ceva, da-mi de stire :)
sângele nu potoleşte niciodată nimic, e doar amăgire... sper să se rezolve "cruciada" pe cale paşnică mai degrabă :)
Trimiteți un comentariu