Deseori mi se întâmplă să mi se reproșeze faptul că exagerez atunci când încurajez apropierea copilului de calculator, de internet și de tot ceea ce a ajuns să se numească 2.0.Poate că au și ei dreptatea lor atunci când se gândesc la faptul că mintea trebuie exersată mai întâi de una singură, forțată să lupte pentru a-și găsi singură răspunsurile la propriile întrebări, să nu se obișnuiască să aștepte plăcinte gata coapte, posmagi gata muiați, pere mălăiețe și alte folale picate din ceruri.
Totuși, există momente în care tocmai aceste gadget-uri sunt cele care pot să ofere accesul aproape direct la primele lecții, la primele pilde în viață, la însăși cheagul în jurul căruia să se formeze caracterul viitor. Aseară, în fața calculatorului, departe și totuși foarte aproape, am asistat la concertul TrioStrad din sinagoga din Bistrița Năsăud. Grație unei ședințe de streaming am putut să pătrundem și noi în asistență. Nu a fost la fel ca în sala de spectacol, nu am avut răbdare până la sfârșit, însă am reușit să prindem frânturi din acest mediu atât de special al muzicii trăită ca vocație.Este puțin? Este mult? Nu am reușit să îl întâlnim până acum în ciudă faptului că am beneficiat de două invitații. Cu toate acestea, el începe să ne fie model, doar datorită calculatorului și a tot ceea ce se ascunde în el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu