A fost o vreme in care tihna nu imi pria, ba chiar reusea sa imi genereze o stare de agitatie mentala, un discomfort greu de explicat. Mi se parea ca viata trebuie sa fie o calatorie continua, fara prea multe analize si concluzii legate de cele pe care le traisem si care, oricum, nu mai puteau fi corijate. Ma amageam spunandu-mi ca am invatat cate ceva din fiecare intamplare si ca ele nu se mai pot repeta decat daca eu asa as dori.
Cu toate ca nu calatorim atat de des cat ne-am dori, cu toate ca mereu suntem presati de programul zilnic de la care ne ingaduim derogari in mod absolut exceptional, ne-am facut un obicei din a face mereu o oprire in statia de benzina din Adjud, la popas. De fiecare data pentru o inghetata pe bat, cu rom.
Ne-om aminti mereu de aceasta intamplare simpla....
Un comentariu:
mi-ai facut pofta de-o înghetata cu rom :) Sa va fie de bine! :))
Trimiteți un comentariu