Chiar daca nu am reusit sa curatam chiar toti pomii batrani de pe mosia noastra de pe dealurile Tarnavei, totusi, am reusit ca pe marea lor majoritate sa-i pregatim pentru apropiata febra a florilor.
Am gasit un loc bun, cu pamant odihnit, numai bun sa primeasca radacinile firave ale sarmanului "betisor cu muguri". Am sapat o groapa la jumatatea unui stat de om, am pregatit-o cu gunoi de grajd, apoi am asezat puiul de cires in locul pe care i l-am harazit, cum gandul la verile incinse in care vom cauta racoarea fructelor sale.
O sa vina alte zile ale pacalelii, dar pentru noi aceasta zi urmeaza sa aiba si o semnificatie foarte concreta, o certitudine a vremurilor care vor veni. Oare mai are timp sa infloreasca si in acest an?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu