In sfanta Saptamana Mare fiecare zi isi are semnificatia ei plina de talc, fiecarei intamplari, oricat de banala, fiindu-i atribuit cate un sens.
Aproape fara legatura mi-am amintit ouale vopsite cu foi de ceapa ale bunicii de la Chiraftei, covata crapata in care dospea aluatul pentru cozonaci, ochii blanzi si umezi ai primului miel sacrificat de bunicul.
Mi-e dor de mirosul de tamaie din Joia Mare iesind din fierul de calcat cu jaratic cu care ai mei mergeau sa alunge spiritele rele din locul de odihna al dreptilor nostri.
An dupa an...
2 comentarii:
Atat de bine se simt duiosia amintirilor si mandria de le fi urmas acestor oameni frumosi! Daca le-am resimti mai multi dintre noi, poate ca nu am accepta cu atata usurinta vanzarea tarii pe 3 parale gaurite (si alea tot pentru buzunarul celor de sus) si amanetarea viitorului copiilor nostri pe multe generatii de acum inainte.
Mare pacat ca s-au pierdut aproape de tot si amintirea, si respectul, si mai ales intelepciunea acestor blanzi buni si stra-buni ai nostri. Nadajduiesc insa ca nu-i chiar asa departe clipa trezirii noastre!...
Toate bune si sarbatori cu bine iti doresc!
@roxana:
Eu cred ca doar nenorocirea mai poate sa mai schimbe ceva.
Trimiteți un comentariu