Mereu in fuga, mereu prea putin atenti la detalii. Mereu nemultumiti si mahniti. Meritam altceva, mai bun, mai altfel. Mereu meritam doar sa primim!
Ultimele zile mi-au fost grele si au existat momente in care aproape ca am fost decis sa renunt la orice. Mi se parea ca puterile imi sunt cu totul depasite si ca trebuie sa intru intr-o letargie autoindusa, ca forma de autoprotectie minimala.
Adevarat, am gasit de fiecare data puterea sa depasesc acele momente, insa ma ingrijoreaza frecventa lor tot mai mare, agresivitatea cu care imi ataca filonul cel mai intim al rabdarii, al echilibrului meu mental.
Privesc tot mai preocupat in jur si nu imi place ceea ce vad. Semnele care mi se arata nu imi par a fi bune. Oamenii sunt tot mai surzi la probemele altora, tot mai capabili de orice pentru a le rezolva pe ale lor, fara remuscari, fara vreo minima apasare.
In astfel de momente ma intreb daca este posibil ca numai eu sa simt ca am intrat intr-un proces de alienare sau si alti traiesc momente asemanatoare?
In lumea asta meschina, la ceas de seara, cineva mi-a trimis un gand despre lucrurile pe care nu le putem cuprinde si care mi-a amintit ca drumul este important, apoi m-a facut sa pun capul pe perna putin mai linistit. In seara asta!
4 comentarii:
Lumea poate deveni tot mai cruda, nimeni nu se gandeste la cei din jurul sau ca la propia persoana, dar cred ca asta nu ar trebui sa ne impiedice sa impartim din iubirea noastra tutror! Iubirea adevarata pentru de cei din jur ne va ajuta sa reusim tot ce ne vom propune fiindca cel mai mare prieten al nostru are grija de noi, indeaproape si nimic rau nu va lasa sa ni se intample. Ne trebuie doar credinta, iubire si determinare, iar scopul nostru a fost atins deja!
aorin, parca'mi citesti (si exprimi) gandurile mele!!
cat despre "iubirea aproapelui", prefer gandirea evreiasca: "ochi pt ochi, ..."
aorin=sorin
Există momente şi momente. Pe unele, tot timpul le rezolvă, iar pentru celelalte e nevoie de echilibru.
Trimiteți un comentariu