vineri, octombrie 7

Frumosul măr tânăr

Acum două săptămâni am ieșit din oraș către Tarnaveni, cu gândul de a ne bucura de verde, de soare, de tot ceea ce este bucuria vieții la țară. Doar lipsa timpului a făcut să nu povestim despre dramul de fericire găsit în pădurea din Haranglab.

Însă astăzi alta este povestea. În drumul către inima pădurii, am mai oprit pe la diverse porți pentru a cumpăra unele dintre cele necesare picnicului. Într-una dintre curțile cu pricina, după târguiala absolut necesară, gazda a simțit nevoia să ne omenească cu țuică fiartă de două ori și mere. După ce ne luptasem cu îndârjire pentru fiecare bănuț, odată încheiată tranzacția, omul cu pricina a redevenit gazdă primitoare, dispusă să omenească musafirii cu o valoare cu mult mai mare decât ceea ce reușise să primească pentru roadele muncii sale.

Chiar când ne-am hotărât să pornim mai departe, gazdă ne-a invitat să luăm și câte un măr dintr-un pom tânăr, pe care îl lăudasem în timpul în care ne dedulceam cu tăria. Fără să mă gândesc, am mers cu pas tihnit în jurul coroanei pomului și l-am ochit pe cel mai mare, pe cel mai frumos dintre cele câteva mere pe care putuse tânăra plantă încă firavă să le producă. L-am rupt, mulțumit că un asemenea trofeu era al meu.

Apoi, acasă, am avut o revelație: oare cum m-aș fi simțit dacă un musafir sosit din întâmplare la Idrifaia noastră și-ar fi însușit cea mai frumoasă dintre podoabele pomului deloc virtual? Acesta este motivul pentru care de atunci îl privesc fără să pot să mușc din el. Pur și simplu nu pot!
.

7 comentarii:

Anonim spunea...

am şi eu o întrebare: cine era la volan? :D

cât despre măr, dacă tot l-ai luat acum, nu-l lăsa să moară degeaba, dă-i şi lui un rost...

Virtualkid spunea...

@puideblog:
Asa cum este si normal, la volan era soferul.....
In padurea Haranglab se ajunge pe un drum forestier, deci, si daca ai avea numai alcol in loc de sange nu ar conta. Cu toate acestea, nimeni nu "a sarit calul".

INCERTITUDINI spunea...

Aoleu!!
Erai cu puiul de om și ai primit țuica fiartă de două ori, deși urcai la volan??
Meriți o pedeapsă!!
Cât despre măr, să-l mănânce copilul!!1

Virtualkid spunea...

INCERTITUDINI:
Aoleu! Nu puteam sa-l refuz pe gospodar, mai ales ca nici nu mai eram eu la volan... pentru ca in padure am mers cu alt mijloc de transport.

acuvio spunea...

De drept mărul este pentru copil, nu poţi avea nici ce mai mică părere de rău să oferi cel mai mare măr din pomul tău unui copil.
Poftă bună!

acuvio spunea...

PS. Surpriză, nu ştiam că sunteţi implicat în “de eşti blogger de bon ton vino iute la ponton!”
Am comentat şi la doamna Diana Tuşa, pontonul este probabil cel al doamnei Camelia Potec, dar ce este acela “blogger de bon ton” ?

Virtualkid spunea...

@acuvio:
Tocmai de aici vine dilema: pomul nu era al nostru. I-am luat omului cel mai frumos dintre roadele putine.

Nu stiu al cui este pontonul, insa acesta nu este decat un amanunt. Mie mi se pare importanta ideea.

Unde iți trimit depeșă?

Vreau adresa ta de e-mail:

Delivered by FeedBurner